AcasăCulturăCufărul cu povețe

Cufărul cu povețe

Volumul „Povestiri cu tâlc”, aparținând d-nei Iuliana Dinu, este, după propria-i mărturisire, o minunată „poiană cu povești”, în care îi așteaptă, ca o „prietenă credincioasă” pe copii și nu numai. Pentru că universul copilăriei este sfânt pentru oricare dintre noi, indiferent de vârstă.

Prin intermediul a 15 fabule, fiecare cu morala ei, și a ilustrațiilor realizate chiar de un copil, Alexandra Barbu, putem păși din nou în lumea copilăriei, așa cum ne asigură dumneaei. Acțiunea acestor povestiri se petrece, de obicei, în gospodăria de la țară a bunicilor sau în pădure, acolo unde copiii interacționează cu lumea necuvântătoarelor, cărora autoarea le împrumută însușiri omenești. Astfel, copiii, pot înțelege mai ușor că lumea în care trăiesc este una a diversității de caractere, de atitudini, de opinii. O lume în care este nevoie de prietenie, de toleranță, de compasiune și onestitate, pentru ca ea să fie sau să devină mai bună.

Experiențele prin care trec personajele acestei cărți se constituie în adevărate lecții de viață pentru copii. Aceștia pot trage învățăminte prețioase din întâmplările ce au loc în pădure sau în curtea bunicilor. Ca, de exemplu, că oamenii care se amuză pe seama slăbiciunilor unora dintre noi, trebuie ocoliți. Așa cum a înțeles măgărușul Mișu, când cioara a încercat să îl determine să facă o nebunie, adică, să creadă că, în loc de urechi, ce-i drept destul de mari, are aripi cu care ar putea zbura. Din pățania „bobocului năzdrăvan”, care a căzut în nas, pentru că nu a respectat indicațiile Gâscanului, acelea de a merge în șir indian, când se deplasau spre baltă, micuții cititori pot învăța că este bine, chiar necesar, să asculte, întotdeauna, de părinți. Șoricelul ascuns într-o sală de clasă, pentru a auzi cât de frumos le povestește doamna învățătoare copiilor, îi va determina să înțeleagă că, oricând și în orice împrejurare, se pot lega prietenii sincere, fără „prejudecăți și obligații morale”.

Copiii trebui să știe că, în viață, nu vei fi întotdeauna apreciat, pentru ceea ce faci. Cocoșul se va considera trădat, chiar de către cei mai buni prieteni, când va fi apostrofat că, de pe gard, în fiecare dimineață, dă trezirea tuturor din ogradă. Purcelușul grohăie nemulțumit. Căprița este supărată că îi trezește ieduții mereu „cu noaptea-n cap” și când somnul este „atât de dulce”. Este nevoie de o ședință ținută „cu simț de răspundere”, pentru ca, în cele din urmă, cocoșul să fie reabilitat și lumea să îi recunoască meritele. Nu toți avem aceleași talente, dar fiecare putem contribui cu ceva la bunul mers al lumii. La concertul din pădure, ciocănitoarea nu este acceptată, pentru că are „glasul prea hodorogit”. Nu face tărăboi, ci se retrage, liniștită, pe creanga ei. Când, însă, petrecerea este întreruptă din cauza eclipsei, intervine reușind să îi calmeze pe participanți, cu greu ce-i drept: „Nu vă speriați…se va face lumină”. Atunci, toți, în frunte cu rândunica, îi vor cere iertare, pentru modul cum au tratat-o.

Morala? „Înțelepciunea ne îndrumă să nu judecăm după aparențe”. Pentru faptele bune, există întotdeauna răsplată, mai ales când nu o aștepți. Adela îi permite mierlei să își aranjeze cuibul, pentru puișorii ce urmau să iasă din ouă, în tufa de Mâna Maicii Domnului, din grădina sa. De atunci, în fiecare dimineață, mierla o va bucura cu trilurile ei minunate. Sunt situații în care trebuie să acceptăm diversitatea în toate formele ei. „Fiecare glas e frumos în felul lui”, spune privighetoarea, în încercarea ei de a-i ține pe toți locuitorii pădurii la concertul dat pe baltă de „neamul broscăresc”.

Alexandra pleacă însoțită de prietenii ei, motanul Floricel și câinele Tobi, să exploreze lumea pădurii. Află, astfel, cât de minunat cântă păsărelele sau de ce melcul își duce mereu casa în spinare. Furată, însă, de această lume mirifică, nici nu își dă seama că, aproape, s-a întunecat și că îi va fi mai greu să găsească drumul către casă. Noroc cu Licuriciul, această „luminiță umblătoare”. Așa va învăța Alexandra că, întotdeauna, ai nevoie de prieteni.

Când păzești la moralitatea comunității din care faci parte, din când în când, mai este nevoie și de câte o judecată. De data aceasta, „acuzatul” este Rilă Iepurilă, pentru că ar fi mâncat, cu poftă chiar, morcovi ce nu creșteau în apropiere și, astfel, se pare, i-ar fi furat. În numele adevărului, este nevoie însă de un tribunal corect. Prin efortul depus de către urs, din acest forum de judecată, nu vor face parte, așa cum își doreau, vulpea, cunoscută pentru că fura găini, și lupul mâncător de oi. Numai așa adevărul va ieși la iveală: Rilă primise morcovii de la prietenii din satul vecin. Ba, aceștia chiar i-au promis și câteva frunze de varză…

Toate aceste situații petrecute în lumea animalelor sunt doar câteva exemple despre cum autoarea a reușit să transforme acest microunivers al pădurii și al ogrăzii bunicilor într-un adevărat cufăr cu povețe folositoare pentru copii. Iar nouă nu ne rămâne decât să îl deschidem…

Prof. Elena Sîrghie

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments