Pe Daniel Paul Vereș, slujitorul Bisericii Române San Salvatore alle Coppelle din Roma, l-am cunoscut prin intermediul celebrului rapsod popular Ion Crețeanu, care mi-a intermediat și acest interviu, important, zic eu pentru creștinii greco-catolici români de pretutindeni, dar și pentru creștinii ortodocși, care împreună, gândesc la reunirea celor două biserici-surori. Dacă Dumnezeu ne ajută să trecem cu bine peste această încercare generată de această pandemie care ne pune credința la încercare, atunci, împreună cu maestrul Ion Crețeanu și cu comunitatea românească din Cetatea Eternă, la invitația părintelui sus amintit, voi lansa volumul meu de poezie „ÎNCURC LUMEA”. Mulțumesc din suflet părintelui Daniel Paul Vereș.
Părinte, aș începe cu o întrebare oarecum filosofică: cine sunteți, de unde veniți și încotro vă îndreptați?
Vă mulțumesc, în primul rând, pentru gândul dvs. îndreptat spre Diaspora românească de la Roma. Întrebările dvs. sunt foarte frumoase, dar este greu să răspunzi la ele, în puține cuvinte…
Răspundeți cum doriți. Avem loc în ziarul nostru pentru un român deplin precum sunteți dvs.
Biserica Română San Salvatore alle Coppelle, din Roma, se află lângă Panteonul din Roma și piața Navona. Este prima Biserică română din Italia, construită în anul de grație 1195 și dăruită românilor în 1914, fiind, astfel, prima Biserică românească, greco-catolică. Mulțumindu-vă pentru interesul pe care-l manifestați pentru noi, românii de aici, vă răspund că am încercat, întotdeauna, să fiu un om adevărat, un bun român, un preot cum se cuvine, un slujitor în Via Domnului. Aici, între mulți români adevărați sau, cum ziceți Dvs., deplini. Da, suntem foarte mulți români aici, foarte mulți. Mulțumesc Domnului pentru acest lucru. Din darul Domnului și al episcopilor români, greco-catolici. Eu sunt slujitor la această Biserică din anul 2004. Sunteți unul dintre primii ziariști români, care vă manifestați interesul pentru noi, cei de aici. Vă mulțumim cu bucurie.
Au fost interesați anumiți politicieni de noi, dar doar în preajma campaniilor electorale, apoi ne-au uitat subit. Ce trist! Cred că, prin aceste simple cuvinte, v-ați dat seama de unde vin, cine sunt și încotro mă îndrept… Am încercat mereu să fiu în preajma tuturor românilor mei, prin harul meu pastoral, să fiu în sufletul lor. N-am reușit întotdeauna, dar, de fiecare dată, am avut și am ajutorul tuturor românilor creștini de aici. Sunt excepționali, unici. Ei ar trebui să răspundă la întrebările Dvs., dar nu-i întreabă nimeni nimic… Dar Domnul e cu noi toți. Doamne, câtă jertfă, câtă suferință, câte vise, câte bucurii, câte drumuri, câte nopți, câte familii, câte speranțe, câte lacrimi … Aceștia suntem… Noi toți, o familie, fără familii!
Ce ne puteți spune despre rolul important pe care l-a jucat Biserica Romano-Catolică în perioada modernă a României?
Vă răspund în acest mod… Înainte ca România să fie întreagă, deci, înainte de 1918, așa cum nu mai este acum, Biserica Catolică dăruiește românilor și României, în 1914, Biserica de aici. Cred că aceasta spune totul. Știți cum spunea cronicarul Grigore Ureche: „Noi de la Râm ne tragem!” Multe cuvinte și elogii devin inutile și chiar dăunătoare. Credința și românismul nostru se manifestă în tăcere și în suflet…
Sunt semne ale ecumenismului dintre cele două Biserici creștine surori, cea Catolică și cea Ortodoxă?
Da, sunt semne, nu cuvinte. Semne ale unității noastre. Poate chiar numărul mare al românilor de la Roma este un Semn. De foarte puțini văzut și de foarte puțini „cercetat”, din păcate, pentru destinul nostru. În spatele acestui semn e mai mult, mult mai mult, decât banii, criza, munca și Corona virusurile noastre. Este, cred, cuvântul strigat de toți românii, în Piața Izvor, din București, la vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al-II-lea: UNITATE, UNITATE! Vă amintiți? Cât de mult ne lipsește și azi această unitate! În nicio țară, Biserica nu a primit un mesaj atât de puternic, de spontan ca atunci, în România. Ce BUCURIE! De ce oare uităm? Vizita de anul trecut al Sfântului Părinte Papa Francisc în România – un alt mare pas, alt Semn, de această dată al Bisericii: „Să mergem împreună!” Asta, pentru că uităm, cred. Sau suntem ajutați să uităm?
D-le Sârghie, gândul Dvs. este un sprijin al visului tuturor românilor de pretutindeni: UNITATE! Vă mulțumim! Numărul mare de ordinul sutelor de lăcașuri de cult, ortodoxe, catolice și de alte confesiuni, pentru toți românii de aici reprezintă un alt Semn important. Doar să nu uităm. Să vrem „Să mergem împreună”, spre Domnul Păcii și al Învierii. Pentru că, peste câteva zile, vin Sfintele Paști! Dragi români, Domnul a Înviat din morți! Chiar acolo unde sunt închise, va intra și ne va spune tuturor: „Întinde mâna ta și pune degetul tău în semnul coastei Mele și nu fi necredincios. Fii credincios!” Mulțumim Lui! Să nu uităm!
Ce rol mesianic aveți dvs. la Roma, în acel concert multireligios, având în vedere faptul că acolo e cea mai mare concentrație de români din Diaspora?
Cred că am răspuns deja la această întrebare, într-un anume fel… Doresc să mai adaug: Dragi Români, să nu uităm niciodată. CRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Vă mulțumesc!
Apelează la serviciile dvs. și românii creștini ortodocși? Cum relaționați cu acești români?
Da! De la suflet la suflet. De la român la român! Una dintre primele rugăciuni din Sfânta Liturghie zice: „Pentru unirea tuturor românilor, să ne rugăm!” Astfel, eu încerc să fiu cu toți. Rar reușesc. Dar mulți dintre ei îmi știu greutățile și mă ajută. Ei reușesc, întotdeauna, și pentru asta le mulțumesc lor, credincioșilor mei.
În condițiile acestei mari nenorociri, pandemia de Corona virus, ce misiuni suplimentare aveți?
Întrebarea Dvs. suscită anumite poziții din partea mea, în sensul în care eu chiar am un mesaj integral ecumenist, destul de accentuat în aceste zile premergătoare Sărbătorilor Pascale. Gândurile și disperările oamenilor sunt oarecum diferite, în fața acestei nenorociri. Dar mesajul meu trebuie să fie unitar. Este multă confuzie și haos. Oare de ce? Frica! Și, totuși, primele cuvinte ale lui Isus înviat sunt: „Nu vă fie frică!” Azi dimineață, mă gândeam la cuvântul lui Isus: „N-am venit pentru cei sănătoși, ci pentru cei bolnavi”. Cu acest spirit, al trimiterii lui Isus spre cei bolnavi, încercăm să fim mai apropiați unul de altul, mai mult decât am fost până acum. Eu cred că poate fi un Sfânt Paște, plin de lumină, de adevăr, de pace, dacă chiar vom dori să-L întâlnim pe El, Cel Înviat. Să nu uităm că, întâi se arată nu celor mulți, ci celor mai puțini, ucenicilor Săi. Am uitat poate și asta: Isus Înviat se arată întâi mie… Acest timp ne va ajuta dacă vrem. Și, asta, mai ales, după ce-L urmăm pe El, când ne va chema. Avem nevoie să ne vindecăm cu toții…
Cum este reprezentată cultura românească, în Cetatea Eternă?
Sunt multe asociații culturale românești, sperăm sincere. Uneori, e dificilă coordonarea acestora, iar informația nu este foarte bine gestionată în interesul comun al tuturor acestor asociații românești. Sunt Semne, în ultimii ani, de anumită solidaritate a românilor cu românii. Multe persoane fac lucruri importante pentru spiritul românesc de la Roma, însă preferă să rămână anonime. Alteori, egoismul, fala, invidia, interesul material au ultimul cuvânt, iar acestea sunt arme care se întorc împotriva tuturor. Cred că și aici cuvântul Sfântului Părinte Papa Francisc a fost uitat, dacă o fi fost auzit.
Prietenul nostru comun, rapsodul popular Ion Crețeanu, are o ipingea veche, din anul 1914, de-o vârstă cu Sfânta Biserică la care slujiți, construită în același an. Ce ne puteți spune despre relația Dvs. confraternă cu Crețeanu, dar și despre Biserica la care vă duceți veacul?
Da, a fost o coincidență fericită între anul de naștere a Bisericii noastre și ipingeaua Domnului Crețeanu. Persoanele profunde, sincere și talentate, precum este și Dl. Crețeanu, nu a nevoie de multe prezentări și recomandații. Dl Crețeanu și Dvs., cred, că nu întâmplător v-ați întâlnit în Spirit și ați devenit prieteni. Prieteniile adevărate trebuie păstrate și ferite din calea celor care fură prietenii, pentru interese obscure, și, mai ales, prieteniile nu trebuie vândute la tarabă. Cred că Dl. Crețeanu este o persoană unică, așa, cum în felul nostru, suntem fiecare, însă domnia sa are un har aparte cu privire la mânuirea lirei trace, cum i se spunea în străvechime cobzei. Îl cunosc de puțin timp, dar cred că este un Om deosebit. Coincidența cu Domnia sa și apoi cea cu vechimea costumului popular al său au făcut să putem face acest interviu.
Ce mari personalități românești v-au trecut pragul lăcașului Sfânt?
Să mă iertați. Misiunea mea aici nu este aceea să vânez personalități. Și nu voi face asta niciodată. Cuvântul care se citește în Noaptea Învierii, la Sfintele Paști, cel Sfântului Ioan Gură de Aur, invită la bucurie pe toți, pe cel dintâi și pe cel din urmă. Bucurie pentru toți. Toți au aceeași importanță în fața Lui Hristos. Isus, cel Înviat din morți, îi salută pe toți, spunând. Pace vouă!
Ce mesaj aveți către românii catolici de pretutindeni și pentru români în general, cu ocazia Sărbătorilor de Paște?
Să nu uităm că putem fi mai bolnavi noi decât cei care se află acum în spitale. Și, atunci, îi rog pe românii de pretutindeni să fie mai buni decât până acum. Mai sinceri cu ei și cu ceilalți. Să fim români, să fim uniți. SĂ NU UITĂM că Dumnezeu ne iubește pe toți, iar noi avem datoria să Îl iubim, la rându-ne, dar nu numai cu cuvintele, ci și cu fapta. Să ne bucurăm la Învierea Sa și să credem în Înviere! Românilor din țară, în special conducătorilor nației le transmit să protejeze pădurile țării, căci fără acestea, ne vom uita cu toții în haos și nu vom mai recunoaște Grădina Maicii Domnului, care este, în fapt, România. Vom fi străini în Casa noastră. Să fie uniți, să-ți iubească țara!
SĂRBĂTORI FERICITE! HRISTOS A ÎNVIAT! PACE ȘI SĂNĂTATE TUTUROR ROMÂNILOR!
(Biserica Română San Salvatore alle Coppelle, Piazza delle Coppelle, nr. 72/B, 00186 – Roma, Daniel Paul VEREȘ)
Dumitru Sârghie
Frumoase cuvinte,spuse cu intelepciune,din suflet, acesta este Parintele Daniel! Am avut onoarea sa il cunosc, sa primesc,alinare in momentele grele petrecute departe de casa! Va multumesc Parinte drag, va doresc multa sanatate,sa duceti mai departe aceasta misiune de ” doctor de suflete”,pentru romani aflati in pribegie,departe de casa si de cei dragi! Cu credinta in Dumnezeu, cu iubire in suflet,uniti, vom trece cu bine si peste aceasta grea incercare! Doamne ajuta!