Că Traian Zorzoliu a fost o personalitate culturală plurivalentă o demonstrează multitudinea de articole din presa vremii, monografiile și cărțile pe care le-a lăsat posterității, colecțiile și expozițiile sale mănăstirești, picturile sale, manifestările culturale de anvergură pe care le-a organizat etc.
Unul dintre volumele pe care Traian Zorzoliu le-a semnat, dimpreună cu prof. Gheorghe Vieru, se numește „Bisericile comunei Stoicănești” – această localitate fiind o veche vatră a creștinismului, atestată documentar, într-un hrisov domnesc de la 1512. Alte documente referitoare la satul Stoicănești spun că acesta exista chiar înainte de domnia lui Radu cel Mare (1499-1508), fapt care ne demonstrează că această comunitate avea în același perimetru și o Biserică, având în vedere existența unei necropole creștine, descoperită în proximitatea Dispensarului uman din Stoicănești.
Revenind la așezămintele religioase de la Stoicănești, știindu-se faptul că poporul român s-a născut creștin, trebuie spus că „principalele evenimente ale vieții spirituale a comunităților sătești s-au desfășurat în jurul Bisericii. Tot Biserica a fost cea care a realizat primele înscrisuri ale lumii satului și i-a păstrat și promovat acestuia valorile morale și spirituale”. (Gheorghe Vieru, Traian Zorzoliu – „Bisericile comunei Stoicănești”, pag. 19)
În anul 1835, pe harta rusească a lui Balax, Stoicăneștiul avea 96 de familii și 480 de locuitori. Tot aici se face referință și la o biserică, aceasta având hramul Sf. Arhidiacon Ștefan și Sf. Împărații Constantin și Elena. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, satul Stoicănești a intrat în posesia lui Constantin Șătrarul (Stoicănescu), care l-a lăsat mai departe Elenei Fântâneanu și copiilor ei Constantin, Elena și Ecaterina.
Așadar, Constantin Șătrarul, cu cheltuială proprie, a dispus zidirea acestei biserici, între anii 1818-1820. această biserică a funcționat până la sfârșitul secolului al XIX-lea, astăzi fiind o ruină.
Despre Biserica cu Hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, construită alături de ruinele fostei biserici, ne vorbește actualul preot paroh al acestui așezământ cu mare valoare patrimonială:
„Biserica cu Hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena este zidită în 1889, fiind ctitoria lui Constantin Fântâneanu și a mamei sale, doamna Elena. În tinda bisericii, deasupra ușii de la intrare, se află următoarea pisanie: «În memoria tatălui meu, această sfântă biserică, cu patronagiu Sfânta Treime, s-a zidit din nou și s-a înfrumusețat precum se vede de Doamna Elena și Constantin Fântâneanu, proprietarul moșiei Stoicănești, cu ajutorul tuturor locuitorilor comunei, care vor fi trecuți în pomelnicul general, scris spre pomenire, iar Domnul Constantin Potamiano, care a condus această lucrare de la început și până la sfârșit, a făcut și mozaicul din interior, cu cheltuiala sa, fiind Rege Carol, Mitropolit Primat Iosif Georgescu, Episcop de Argeș Ghenade Petrescu, 1888-1889.»
Are o pictură valoroasă cu Sfântul Gheorghe datând din același an, 1889, cu semnătura lui Gheorghe Tătărăscu. Catapeteasma, dantelăria din lemn care se vede este executată de Constantin Brâncuși, pe timpul cât a fost elev la Școala de Arte și Meserii din Craiova. În spatele iconiței, care are în față pe Maica Domnului cu pruncul, se află semnătura lui Constantin Brâncuși.
În 2003, s-a făcut o reparație exterioară a Bisericii, iar în 2004 s-a restaurat pictura, adică s-a făcut o spălare, mai bine zis. S-a intervenit acolo unde a căzut tencuiala, din cauza intemperiilor. Acoperișul, neavând o streașină mai lungă, se termină lângă zidărie, iar apa se prelinge pe zid, pe tencuială, infiltrându-se și distrugând pictura originală.
Și în partea dreaptă, unde se află semnătura lui Gheorghe Tătărăscu, pictorul, pictura este afectată aproape integral. Păcat!”
Dumitru Sârghie
