Postul este înfrânarea de toate mâncărurile sau, la caz de boală, numai de unele. De asemenea, și de băuturi și de toate cele lumești și de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să își facă rugăciunea lui mai cu înlesnire și să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă și pentru a ucide poftele trupului și a primi harul lui Dumnezeu… Postul Nașterii Domnului ține 40 de zile (15 noiembrie – 25 decembrie). Se lasă sec în seara de 14 noiembrie (ziua Sf. Filip), iar dacă această zi cade miercuri sau vineri, începem postul cu o zi mai înainte.
Cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și Episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post.
Prin durata lui de 40 de zile, ne amintim de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii (Ies. 34,28).
Din punct de vedere al alimentației, este un post mai ușor față de cel al Paștelui, având multe dezlegări la pește ulei și vin. Astfel, se mănâncă pește în toate zilele de sâmbătă și duminică cuprinse între 21 noiembrie și 20 decembrie inclusiv, pe 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, în zilele când prăznuim anumiți sfinți cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă.
Într-una dintre cărțile Părintelui Ilie Cleopa, apare scrisă următoarea istorioară:
„În Sfântul Munte al Atonului, viețuia un cuvios părinte, iar un alt călugăr, când era tânăr, s-a dus la bătrân și l-a întrebat:
– Părinte, câți ani ai?
– Fiule, am 115 ani.
– Cum ai trăit Sfinția Ta, că te văd încă tare la 115 ani, și văd că vii încă la Biserică?
Și a zis bătrânul:
– Fiule, eu de mâncăruri grase m-am păzit, carne n-am băgat în gura mea, nici lapte, nici brânză, nici untdelemn mult, ci foarte puțin am întrebuințat în viața mea, în cei 115 ani.
Și a zis acela:
– Dă-mi și mie blagoslovenie să țin așa!
Și a zis bătrânul:
– Îți dau, dar să ai lupte ca să te înveți cu postul. Își trebuie voință, puțină luptă. Dar dacă dai voința, îți iei putere. Cu cât lupți mai mult, cu atât îți dă Dumnezeu mai multă putere la orice faptă bună, nu numai la post.
Și a început să postească și acesta, dar el a luat un post și mai mare și mai aspru decât acela. A zis: „Doamne, eu am să mănânc numai muguri de copaci și numai rădăcini de pământ: morcovi, sfeclă, cartofi și ce-o mai fi pe pământ, iar untdelemn n-am să mănânc. Să știu eu că n-am văzut untdelemn în viața mea”.
A trăit 130 de ani. Acesta este Sfântul Leontie de Argos, care a viețuit în Sfântul Munte.
Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuților. El este desăvârșit atunci când abținerea de la mâncărurile de dulce este unită cu rugăciunea, spovedania și primirea Sfintei Împărtășanii.
Preot Marin Nițoi
