Print this Post


    DIN NOȚIȚELE DE AUR ALE LUI PAN VIZIRESCU

    La 20 de ani de la moartea sa și, la peste 30 de ani de când au fost scrise, unele poeme nepublicate vreodată, PAN VIZIRESCU ne fascinează și azi…  Poetul și ziaristul slătinean, Pan Vizirescu, condamnat pe viață, în contumacie de acel odios și bolșevic Tribunal al poporului, a fost discipolul lui Nichifor Crainic, profesor la Cernăuți, mângâiat de Nicolae Iorga pe frunte, redactor și publicist de mare anvergură la „Universul literar”, „Bilete de papagal”, Revista „Fundațiilor Regale”, „Muncitorul Român” etc. Ar merita o atenție mai mare din partea culturnicilor județului Olt, dar și din partea profesorilor de română, între care unii nici n-au auzit de el.

    Cu siguranță, noi îl vom reda, pe parcursul timpului, tinerei generații slătinene și nu numai, așa cum a fost, și îl vom prezenta  tuturor acelor învățăcei din Olt și de aiurea, care se află în pană de modele și de caractere. Așa să ne-ajute Dumnezeu!

    Dumitru Sârghie

    Poeme vechi, din arhiva ultimului mare gândirist român, Pan Vizirescu. Manuscrisul este original…

    Sfânta Treime

    Urc pe scara cu trei trepte,
    Din ascunsul meu ungher,
    Pe ’nălțimi și muchii drepte,
    Până’n țara mea din cer.

    Treapta’ntâia în iubire,
    Dorul meu a toate cată-L,
    M’a știut din zămislire
    Cel știut de-a pururi: Tatăl!

    Către El, la treapta-a doua,
    Limpezească-se tot viul,
    Să-mi port sufletul ca roua,
    L-a spălat pe cruce Fiul.

    Treapta-treia, pretutindeni,
    Fâlfâire de văzduh
    Și prin soare, și prin grindeni,
    Umple zarea Sfântul Duh.

    Vezi, mi-i scara ca de piatră,
    Nu dă fulgerul grămadă,
    Iar urgiile ce-o latră
    Nu pot treptele să-i roadă.

    Nu e mână ne’ntinată,
    Să-i dea rostul altei firi…
    Ea mă urcă lin și-mi cată
    Țărmu’naltei regăsiri…
    ——————
    Pan Vizirescu
    20 Februarie 1959

    _______

    Bob de grâu

    Bob de grâu crescut sub stea
    mi-l încolți dragostea
    și credința într-un loc,
    cu-al său frate busuioc.

    Grai ascuns mă ia și-mi zice:
    ondularea mea prin spice,
    nici nu știi cât de ușor
    sunt pe locuri călător
    și mă risipesc și pier
    până-n albastruri de cer.

    Bob de grâu, tu vezi de sus
    nor cu chipul lui Iisus
    și-mi dai pâinea lui cea vie,
    din care mănânc vecie…

    Marți, 1 August 1956
    ora 12 ziua

    ______

    PAN VIZIRESCU – Poem dedicat doamnei sufletului lui, Tutu Georgescu

    Văzduhu-i plin

    Văzduhu-i plin de scrisul drag al Doamnei,
    vin păsările-n stol ciripitor,
    cu primăveri în penele albastre,
    cu hrana mea la oaspetele toamnei,
    în feeria serilor sihastre.

    Minunea ce se săvârșește-anume
    învolbură cetatea de-o beție,
    ce freamătă simfonic de-al său nume,
    într-o necontenită cununie.

    Aceste păsări de n-ar mai veni,
    purtând surâsul stelelor-surori,
    încrâncenat văzduhul s-o’negri,
    cu-ndoliatul croncănit de ciori.

    ______

    Cicoare

    Sărmana cicoare,
    bolnăvioara floare,
    n-am văzut-o ieri,
    nici alaltăieri
    și-ntr-un dor cumplit,
    mi s-a ofilit…

    Ce bine-mi creștea
    și se veselea,
    din lacrima mea…

    Dar, de când cu zorul,
    a secat izvorul,
    de când, în durere,
    lăcrimioara-mi piere.

    Permanent link to this article: https://linia1.ro/din-notitele-de-aur-ale-lui-pan-vizirescu/

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *