Vremurile trec și amintirile rămân, dar glorioasa armată română va rămâne vie în istoria poporului român prin măreția faptelor sale de vitejie consemnate de-a lungul timpului.
Fie că s-au numit Mircea, Ștefan sau Mihai Viteazul, oștirea română a fost condusă de viteji ai neamului românesc ale căror nume și fapte de eroism au rămas înscrise cu litere de aur în istoria poporului român.
De acasă, din câmp, de la plug, la un semn al mamei noastre țară, s-a adunat armata română și a plecat pe tărâm străin pentru a alunga definitiv păgânii de pe plaiurile balcanice și pentru a ne câștiga Independența, în anul de grație 1877. Dar cu ce sacrificii făcute de acei oameni simpli, ce formau talpa țării, iar unii dintre ei nu s-au mai întors niciodată acasă, jertfindu-se pentru ca patria noastră să fie liberă.
Apoi, în istoria zbuciumată a poporului român, a urmat Războiul de Reîntregire, unde glorioasa armată română, formată din oșteni adunați de prin văi și munți, din sate și orașe, a scris pagini nepieritoare de vitejie prin luptele duse la baionetă împotriva cotropitorilor, la Mărăști, Mărășești, Oituz etc. Fără jertfa lor, a celor ce au luptat în acele vremuri în armata română, nu ar fi avut loc Unirea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, care a consemnat făurirea statului național unitar al României Mari.
Dar, în istoria poporului nostru, a urmat o altă perioadă potrivnică, și, iarăși, a trebuit ca armata română să treacă din nou la luptă în cel de-al Doilea Război Mondial, pentru ca noi, ca țară, să existăm și azi între granițele în care suntem.
Pentru jertfele și sacrificiile bravilor ostași români, care și-au făcut cu prisosință datoria pe câmpurile de luptă, astăzi, la ceas aniversar, de ZIUA ARMATEI ROMÂNE, să lăsăm să cadă lacrima pioasă din colțul ochilor, pentru cei ce nu mai sunt și s-au jertfit pe câmpurile de luptă, iar militarilor activi și pensionari, să le spunem din inimă: LA MULȚI ANI!
„Și, sub tricolore falduri
Armata noastră sfântă
Stai pază la fruntarii
Și fii gata de luptă!”
Ștefania MARINEANU
