Se știe că în Europa sunt două zone vulcanice active: una în sudul Italiei, iar cealaltă în Islanda. Dacă în prima zonă și cea mai activă, cauza este coliziunea plăcii Africane cu placa Euro-asiatică, în cazul Islandei situația este invers. Este o țară situată pe două plăci tectonice majore, la est placa Euro-asiatică și la vest placa Americană, care se deplasează în direcții opuse, cu circa 5 cm pe an. Prin riftul care o taie pe jumătate, se ridică continuu magme, care, ajunse la suprafață se consolidează teritoriul său fiind un podiș din bazalt cu peste 100 de vulcani, dintre care, peste 30 sunt activi.
Încă de la începutul lunii martie, la sud de capitala Reykjavik au fost înregistrate peste 40.000 de cutremure indicând o erupție vulcanică iminentă, dar care nu putea fi violentă, având loc în zona de rift, de unde lava iese lent. Pe 20 martie, prin fisura vulcanului Fagradalsfjall, de aproximativ 500 -700 m lungime, a început să curgă lavă. Comparativ cu erupția violentă a vulcanului Eyjafjallajokull, din 23 martie 2010, a cărui coloană de gaze, vapori fierbinți și cenușă a ajuns până la 7 km înălțime perturbând traficul aerian din Europa de vest și centrală, această erupție a fost inofensivă, astfel că cercetătorii au stat chiar în apropierea zonei de erupție pentru a studia fenomenul.
Prof. Dr. Ștefania Marineanu
