Comuna Izvoarele din județul nostru are rădăcinile adânc înfipte în istorie și numai dacă amintim aici două momente definitorii: cel cu privire la personalitatea complexă a învățătorului Constantin Tănase, deputat-țăran în Divanul Ad-Hoc al Munteniei, care – alături de alți 14 deputați țărani – a adresat Adunării, la 7 decembrie 1857, o petiție în care se spunea, printre altele:
„Ca români cari am jertfit și care suntem datori și gata de a jertfi orice interes al nostru în parte pentru păstrarea cu întregime a sfintelor drepturi strămoșești ale țării noastre […] venim acum cu mare încredere a depune în sânul aceștii onorabile adunări amara suferință și statornica hotărâre a noastră în tristele împrejurări de astăzi ale scumpei și nenorocitei noastre patrii a tutulor…”
Al doilea moment din istoria României, care înnobilează comuna Izvoarele, a fost jertfa pe care au dat-o țăranii acestor locuri împotriva colectivizării, împotriva comunismului. În acel an întunecat, 1961, când trupele de Securitate au înăbușit în sânge revolta celor care nu au vrut să se înscrie la CAP, au fost închiși la Pitești și Periprava 46 de țărani, după ce alții au fost împușcați și torturați.
Este momentul ca profesorii de istorie din localitate să le predea tinerilor învățăcei din Izvoarele istoria adevărată, iar cei care s-au ocupat și se ocupă încă de ororile comunismului să includă în notele lor și această pagină glorioasă a izvoranilor și alimăneștenilor…
Plecând de la aceste considerente, am purces în celebra comună Izvoarele, pentru a consemna cum vede un dascăl contemporan realitatea care ne înconjoară, cel puțin în domeniul atât de important al Educației.
Stăm de vorbă cu d-na director Eugenia Ionela Mateșică, directorul Liceului Tehnologic Izvoarele, profesor de limba franceză.
D-na director, am înțeles că, începând cu anul școlar care va începe în curând, veți schimba denumirea liceului pe care-l conduceți. Care va fi această nouă denumire?
Intenționăm ca liceului nostru să-i schimbăm denumirea, în anul școlar următor, și să-l denumim Liceul Tehnologic Constantin Tănase. Această școală s-a mai numit Constantin Tănase și strada se numește Constantin Tănase. Avem foarte multe informații despre acest învățător care a plecat de pe meleagurile noastre și care a luptat în anii aceia. Trebuie să facem un memoriu justificativ destul de consistent și realist pentru minister.
Anul acesta vom obține acreditarea pentru nivelul ultim, nivelul III pentru liceu și este un motiv în plus pentru ca autorizația și acreditarea pentru învățământul liceal să apară cu denumirea nouă.
Care este oferta educațională pentru anul școlar 2014-2015?
Pentru anul școlar 2014-2015, în oferta educațională a liceului avem specializarea „Tehnician în industria alimentară – brutar, patiser, preparator produse făinoase” la clasele a IX-a (curs de zi) și a IX-a (seral). Cerusem și clasă de învățământ profesional însă, din păcate, planul de școlarizare nu va putea fi realizat, pentru că elevii, în general, se gândesc la liceu. Ei cred că, dacă merg la Școala Profesională, este o rușine. Din păcate, așa se gândește dar „profesionala” este un lucru foarte bun. Deocamdată ea depinde foarte mult de piața muncii. Dar, așa cum știm, piața muncii, la noi, este la un nivel scăzut. Facem practică, dar nu avem unde ne angaja.
Dar facem clasă de liceu, facem clasă de învățământ seral, pentru faptul că sunt foarte mulți absolvenți de 8 clase care nu și-au mai continuat studiile. De asemenea, am solicitat, suplimentar față de ceea ce avem deja aprobat, o clasă de învățământ seral, pentru clasa a XI-a, nivelul secundar superior, pe care o vom primi pentru anul acesta. Anul trecut în luna februarie, am intrat într-un proiect al ministerului, pentru Învățământul „A doua șansă”, pentru cei care nu au absolvit învățământul obligatoriu de 8 clase. Suntem în acest proiect și avem Învățământ „A doua șansă” pentru învățământul secundar inferior, respectiv anul I și anul II de studiu.
Ei vor primi și bani de la minister. Este un proiect susținut financiar, pentru elevi și pentru cadrele didactice. Se desfășoară sâmbăta și duminica și în vacanțele școlare. Vârsta minimă trebuie să fie 14 ani, maxim nu contează.
Oricum învățământul obligatoriu în România înseamnă 10 clase, nu 8. Odinioară erau 8 clase. Dar acum, cei care parcurg Învățământul „A doua șansă” termină până la clasa a X-a, inclusiv.
Învățământul liceal începe să se dezvolte și am speranța că, odată finalizat Campusul Școlar, având această bază materială, vom putea mai ușor să ne promovăm oferta educațională. Din punctul de vedere al bazei materiale, din păcate avem un deficit față de alte școli.
Ce efective de elevi aveți?
La ora aceasta, pe comună, avem un efectiv de 650 de elevi. Ceea ce însumează învățământul preșcolar, învățământul primar, învățământul gimnazial și învățământul liceal. Per total, cel mai muți copii sunt în satul Alimănești, atât la nivelul preșcolar, cât și primar și gimnazial. Izvoarele ne ridică din punctul de vedere al claselor de liceu.
Cum stați cu încadrarea personalului didactic?
În ceea ce privește încadrarea, am avut personal calificat întotdeauna, atât pentru specializarea de liceul, cât și pentru celelalte specializări din aria de cultură generală. Majoritatea sunt titulari, sunt puțini suplinitori și care dacă sunt suplinitori sunt cu fracțiuni de normă, adică au câteva ore la noi, câteva în altă parte. Din păcate peste 90% sunt navetiști. Însă nu este un dezavantaj atât de mare având în vedere că mijloacele de transport în comun sunt destul de dese. De asemenea, Primăria și Consiliul Local decontează transportul… Ne-au susținut întotdeauna din acest punct de vedere.
Când va fi finalizat modernul Campus Școlar, început acum trei ani în urmă?
Campusul Școlar trebuia să fie finalizat luna aceasta dar, din păcate, parcursul banilor este așa cum este. Școala nu este semnatară a acestui proiect, este doar beneficiar. Primăria este instituția care a finanțat și a susținut acest proiect. Cred că până la sfârșitul acestui an se va finaliza acest proiect. Copiii sunt împrăștiați ba la Izvoarele, ba la Alimănești, ba la Grădiniță… dar, odată finalizat Campusul Școlar lucrurile se vor așeza.
Despre cultură și educație civică se mai poate vorbi, în școala dvs.?
Contrar a ceea ce crede lumea, să știți că nu am avut niciodată probleme. Sunt elevi care vin din familii dezorganizate, greu încercate financiar, dar nu sunt probleme de genul acesta. Avem identificați acești elevi și aceste familii și, împreună cu asistența socială de la primărie, am încercat să luăm legătura cu ei. Din păcate, în foarte puține cazuri am reușit să facem ceva. Adică să încercăm ca acești elevi să nu abandoneze școala, pentru că ei sunt, în acest moment, predispuși la acest lucru.
Anul trecut am avut, pentru prima dată, Ziua Porților Deschise, în cadrul școlii, cu invitați de la alte școli, o zi dedicată activităților extrașcolare diverse, cu piese de teatru… Avem o trupă de teatru la nivelul școlii, la nivel de gimnaziu, care a obținut premii și la Slatina. Anul acesta încercăm să o extindem la liceu. D-na Consilier Educativ, Mariana Matei, profesor de limba română, a coordonat activitățile anul trecut și le va coordona și anul acesta.
La învățământul primar, sunt nenumărate concursuri și activități, pentru că doamnele învățătoare, așa cum știți, se preocupă de tot ceea ce înseamnă activități extraclasă.
Serbările de sfârșit de an mai au parfumul de odinioară?
Da, mai au, mai ales la învățământul primar. Și ceea ce înseamnă 8 Martie, și ceea ce înseamnă Crăciun.
Se mai merită să fii profesor în ziua de azi?
Da.
De ce?
Pentru că salariile încep să-și mai revină. Și pentru că, dincolo de partea financiară, cred că fiecare dintre noi trebuie să avem o motivație interioară, să ne dorim să fim dascăli. Este o generație de elevi cu care trebuie să ții pasul, ori dacă nu ții pasul, nu reușești să faci nimic.
De fiecare început de an școlar, eu le spun nou-veniților, în special tinerilor, că trebuie să reușească să se coboare la nivelul copiilor și să știe să facă față oricărei situație. Pentru că dincolo de actul de predare-învățare, ei trebuie să fie și prietenii lor, mai ales la liceu.
Mai funcționează relația Școală-Cămin Cultural?
Nu. Din păcate. Probabil că se mai ocupă cineva de Căminul Cultural, nici nu am aceste informații. Cu comunitatea locală am avut o relație foarte bună, au participat la toate evenimentele pe care le-am desfășurat. Nu prea le-am desfășurat la cămin. Anul acesta am încercat să ne folosim de clădirile campusului, pentru că ele sunt finalizate în interior. Respectiv sala de sport, sala de festivități. N-am mai avut nevoie de a merge în altă parte.
Dumitru SÂRGHIE
