AcasăCulturăGÂNDURI ASCUNSE

GÂNDURI ASCUNSE

Volumul, de debut ,,gânduri ascunse”, semnat de d-na Carmen Crefelean, este o carte despre noi, despre fiecare dintre noi. Pentru că, în paginile celor 23 de poezii, este vorba despre iubire, ură, neliniști, temeri, efemeritatea timpului, despre speranță, despre vise și visuri.

Toate aceste stări și sentimente sunt bine ascunse în gânduri, iar autoarea ne dă de înțeles că, de aici, nu poți evada decât cu ajutorul cuvintelor, fie cele  strânse într-o bibliotecă, fie cele așternute de tine pe hârtia timpului: ,,Cuvântul,/ unelte mici, /rudimentare poteci spre suflet”.

Cu ajutorul cuvintelor dintr-o bibliotecă, poți retrăi ,,emoții/(…), teamă,/ speranță,/ frig/ sau dogoare”, adică, ,,un întreg spectacol al vieții”. Printre cărți, este locul în care ,,sufletul se odihnește”. Pentru că, mărturisește autoarea: ,,am simțit/ că pot fi oriunde/ neplecând nicăieri, / că pot spune multe negrăind niciun cuvânt,/ că pot să mă pierd/ știind mereu unde sunt”. Dar, mai ales, pentru că ,,e locul în care mă vindec…”

Da, fiecare dintre noi avem nevoie de vindecare, din când în când. Și nu o putem face decât cu ajutorul iubirii și al ,,luminii albastre”. Nu întâmplător, Carmen Crefelean a ales ca motto al acestui volum vorbele lui Euripide: ,,Dragostea este cea mai sănătoasă boală”. Și, mi-aș permite să adaug: singura boală pentru care se merită să suferi! Pentru că, da, suferim, vrem, nu vrem, și din iubire și de neiubire.

Iubirea este totul, pentru că, după cum afirmă autoarea, evident, din proprie experiență, iubirea te face să fii cea mai bună variantă a ta. Te ajută să fii tu însăți, să ieși la lumină, să nu mai simți nevoia să te ascunzi, să eziți… Sigur că, asta presupune și un oarecare sacrificiu, fie să ,,ai ochii plânși” sau să capeți ,,cucuie pe suflet”. Este minunat să fii iubit, ,,să te simți în siguranță”, în brațele cuiva, dar este la fel de frumos să dăruiești iubire, să iubești din tot sufletul și, astfel, să reușești, să ,,aduci un strop de fericire/ într-o zi înnorată/ sau după o noapte rece”. Să poți scoate, la lumină ,,focul interior” al celui care îți împărtășește iubirea.

Știm , însă, că oricât de frumoasă ar fi iubirea, câteodată, până la ură nu este decât un pas. Poți să ajungi să îl urăști pe cel pe care l-ai iubit, pentru că ți-a arătat , ,,…paradisul/ atunci/ când/ nu putea fi atins”. Pentru că ți-a ,,picurat în urechi” tot ceea ce ,,ai cerșit în gând”, după care te-a trezit brusc și dureros la realitate, amintindu-ți că sunteți muritori. Astfel, ajungi să te urăști chiar pe tine, pentru că ai ,,lăsat armura de-o parte,/ ai ieșit dintre ziduri/ pictând baloane de săpun”. Câtă dezamăgire pentru că: ,,am crezut/ că pot culege/ dulceață din vorbele șarpelui/ ce a grăit,/ fără să îi simt veninul”.

Realitatea poate fi crudă, dureroasă, dar este viața însăși, cu bucuriile și tristețile ei, cu împlinirile și neîmplinirile fiecăruia. În viață, poți fi ,,sedus cu promisiunea liniștii/ cu promisiunea eliberării de durere” Poți să plângi ,,în trei mii de apusuri și trei mii de răsărituri”, dar poți fi și pedepsit, pentru că iubești viața. Și, atunci, ce îți rămâne de făcut? Cum te poți salva?

Carmen Crefelean se pare că a găsit leacul, pe care ni-l împărtășește și nouă, și anume, să te ,,încarci cu lumină și fericire”, să ,,te înalți din lumină…” Pentru că lumina înseamnă acasă, adică ,,…acolo unde (…) nu sunt frici/ nici spaime/ nici neliniști sau amărăciune”, unde ,,nu există timp”, ci doar  liniște și ,,fericire imensă ,/ inexplicabilă,/ uluitoare”.

Poți să te rătăcești, din când în când, de casă dar, ,,visele te vor urma pretutindeni”, și vei reînvăța, astfel, să simți lumina și să sfidezi trecerea timpului. Autoarea ne determină să conștientizăm că, fiecare dintre noi ne temem de trecerea timpului pentru că ,,timpul se măsoară-n slăbiciuni/ timpul șterge amintiri,/ te înmoaie, /te adoarme”.

Trecerea timpului înseamnă să cazi și să te ridici… Să fii nevoit să cauți acea ,,lumină albastră”, pe care nu ai să o găsești decât în fața colii albe de hârtie, acolo unde ,,poți să îți așterni gândurile”,  devenind, astfel, ,,liber”, cu adevărat.

Așa cum a și făcut-o d-na Carmen Crefelean, dându-ne acest volum de versuri… ca pe un veritabil dicționar de viață, ce nu poate lipsi de pe nici un raft al unei biblioteci, indiferent cât de vechi ar fi acesta…

Elena Sîrghie


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments