26 ianuarie… Ziua tovarășului Nicolae Ceaușescu… Vă trezește vreun sentiment această zi?
Da! Orice eveniment din trecutul unui om îți trezește sentimente. Mai ales al unui om de o mare importanță. Un om care a condus România timp de 24 de ani. Sigur că îmi trezește un sentiment cel puțin de aducere aminte și privirea spre trecut a unui anume bilanț, privind comportamentul și realizările lui Ceaușescu.
Avem voie că mai spunem că ne iubim patria?
Nu! Nu mai avem voie să spunem că ne iubim patria. Dar noi trebuie s-o iubim fără să spunem acest lucru, fără să strigăm în gura mare!
V-am dat cartea lui Emil Bărbulescu (nepotul lui Ceaușescu) – „Noi cei care am trădat”. Aici, Emil Bărbulescu îl face praf pe Ion Iliescu… Cum e? Are dreptate sau nu?
Dacă analizăm comportamentul uman al lui Iliescu, are dreptate în totalitate. Dacă legăm analiza și de alte aspecte, putem să spunem că are dreptate parțial. Emil Bărbulescu are dreptate: am trădat cu toții!
Avem noi vreo luare de poziție din partea marilor detașamente ale clasei muncitoare împotriva celor care s-au ridicat în 1989? Avem noi vreo luare de poziție din partea foștilor activiști de partid care erau ai țării, nu erau ai lui Ceaușescu? Care s-au luptat o viață întreagă pentru punerea în aplicare a principiilor socialismului și care săpau tranșeele comunismului? Și-au apărat aceștia pozițiile? L-au apărat aceștia pe Ceaușescu să nu fie împușcat? Avem vreo atitudine de acest fel în perioada respectivă? A venit cineva atunci să susțină regimul îngropat, după 24 de ani de conducere, a lui Nicolae Ceaușescu? N-a venit nimeni! Dar toți s-au bucurat de binefacerile sistemului, ale regimului. N-a venit nici clasa muncitoare, n-a venit nici intelectualitatea. Din păcate sau din fericire, foarte mulți intelectuali s-au format în acea perioadă de 25 de ani. Mari conducători ai anumitor sectoare economice, sociale, de educație, de întărirea statului român. Acum s-au rărit definitiv! Am luat-o de la început! România are posibilități, dar mai durează până refacem intelectualitatea noastră!
L-ați cunoscut pe generalul Lucescu (așa-zisul avocat al lui Ceaușescu), care în cartea „Am fost la masa istoriei”, pe care am semnat-o, regretă faptul că a făcut parte din gruparea care l-a condamnat pe Ceaușescu. Cum îl catalogați pe Generalul Lucescu, acum când apele s-au mai limpezit?
Apele s-au limpezit! D-l Lucescu s-a „liniștit”, pentru că atât cât era în viață avea o continuă frământare, gândindu-se mereu la modul cum l-a „apărat” pe Ceaușescu. Sigur și urmare a situației în care se afla… A făcut o greșeală, pentru că nu a avut un comportament de apărător, iar cele spuse despre programul lui Ceaușescu, cu privire la condamnarea țărănimii la înfometare, nu erau adevărate.
D-l Lucescu, probabil intimidat de situația tribunalului, în care ești obligat să faci judecată cu arma la tâmplă, nu a putut să își spună părerea în mod sincer și corect.
Chiar în primăvara anului 1989, Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist român hotărâse creșterea cantităților de cereale acordate, în schimbul muncii, către membri cooperatori, inclusiv pentru hrana animalelor. Lucru pe care atunci d-l Lucescu nu l-a știut.
L-am cunoscut și eu pe d-l Lucescu… Un om de mare calitate, în ceea ce privește cunoașterea legislației românești. Și-a dat seama că a greșit atunci, era permanent neliniștit și căuta să aibă dialog cu cetățeni care au avut funcții pe timpuri și care aveau funcții și în perioada de după evenimentele din Decembrie 1989, să-și dea cu părerea privind activitatea sa. Punea mereu întrebări să vadă dacă este condamnat, să i se spună dacă a greșit și ce să facă.
În singurul dialog pe care l-am avut cu dumnealui i-am spus că a greșit, iar dumnealui mi-a confirmat acest lucru. I-am zis, totuși, să se liniștească, pentru că, datorită momentului respectiv, societatea și-a croit un alt drum, care părea să fie benefic pentru țară.
De altfel, în carte, dumnealui face o spovedanie…
Da! De fiecare dată făcea câte o spovedanie. În orice discuție, în orice conversație, întotdeauna era pătruns de vinovăție. Avea multe de spus… Am citit cartea dvs.! E un merit pentru că ați îndrăznit să reliefați în această carte adevăruri, care – în anumite situații – nu se spun. Dar ați avut curajul să le consemnați… Un lucru bun!
Cum vedeți războiul din Ucraina și cum vedeți situația românilor din țara vecină? Ce ar trebui să facem?
Războiul din Ucraina nu este un război drept. României nu-i aparține cu nimic acest război, cum nu aparține nici celorlalte state. Aparține doar anumitor interese, care nu sunt declarate în mod direct.
România are obligația să-și apere minoritatea din Ucraina, iar minoritatea noastră de acolo este laolaltă cu teritoriile României, care au fost luate de către Rusia și apoi date Ucrainei.
Cât mai durează această frăție nefirească PSD-PNL?
Nu e deloc nefirească! Întotdeauna, am susținut că, în România, nu poate să existe decât o colaborare între cele două partide: PSD și PNL! Ele fiind cele mai puternice din România și dețin și oamenii cei mai pricepuți. Bineînțeles că sunt și multe uscături, ca în orice pădure. Dacă România nu avea această coaliție la guvernare, în aceste momente grele, nu putea să răzbească. Această coaliție va rezista, chiar dacă anumite elemente din cele două partide se mai mușcă între ele.
Programele partidelor sunt compatibile, pentru că împreună formează un întreg. PSD are partea socială, dar partea socială fără producție nu se poate, iar PNL se ocupă de activitatea economică și de crearea proceselor de producție. Deci, împreună, se întrepătrund.
Vine „rotativa”! Am înțeles că noul premier va fi al PSD… Cum vedeți acest lucru?
Este un lucru bun! Această „rotativă” fost negociată de la început și liberalii trebuie să își respecte cuvântul dat. Numai așa pot să meargă mai departe, să conducă România, mai ales în condițiile de astăzi.
Deci, trebuie să meargă împreună și, cu siguranță, partea socială va avea de câștigat, dar asta nu fără o dezvoltare economică pe măsură!
Ce mesaj aveți către oamenii din comună, ca primar al dumnealor?
Sunt primar, pentru că sunt ales de către dumnealor. În calitate de primar, în calitate de cetățean al comunei și în calitate de tovarăș de muncă și de viață, le doresc să fie sănătoși, înțelepți și răbdători. Numai prin solidaritate vom trece peste toate ceea ce se întâmplă…
A consemnat Dumitru Sîrghie
