Dacă ar fi să dăm crezare propagandei care se face prin mass-media, pentru a satisface „deliciul” unei generații „(de) formate” – prin TV și Internet – cu atâtea iluzii și deziluzii, ne-ar fi foarte ușor să tragem concluzia că, la Sibiu, unde orice turist se poate „delecta” peste an cu „numere senzaționale de circ stradal”, cetățenii urbei ar beneficia de un standard de viață net superior celorlalți români! Percepția aceasta este, însă, destul de eronată! Că este așa, dincolo de existența unor statistici cel puțin îngrijorătoare, ca să nu zic de-a dreptul alarmante, o „semnalează” localnicilor municipiului și acei pasionați de grafitti care, pe mai multe ziduri din Sibiu, (se) întreabă cu subînțeles sugerat dacă a fi „capitală culturală europeană” este oare echivalent cu a fi și „capitală a bunelor maniere”! Tâlcul întrebării lor ar fi că nu cu actele de cultură în genere se rezolvă problema manierelor din societatea noastră, ci cu cele care țin de Educație.
Cum însă Educația sibiană se află (în pofida „plăcerii” oficialităților de a stimula până la dezgust o atmosferă de amuzament întreținută de cohorte de travestiți în spațiul public, în acordul strident al tobelor de la nelipsitele concerte „culturale” cu muzică decadentă) într-un avansat grad de descompunere, un segment substanțial de sibieni și-au pierdut efectiv încrederea în rolul moral și social al învățământului actual!
Ar fi și greu ca ei să se comporte altfel, mai ales că, în marea lor majoritate, debusolați fiind într-o Românie asasinată economic, dispun de resurse financiare atât de derizorii încât, indiferent că au sau nu locuri de muncă, au devenit un fel de campioni naționali la împrumuturi bancare și la achiziționarea de îmbrăcăminte din magazinele gen second-hand. Așa s-ar explica și de ce tineretul sibian, licențiat sau nu, preferă să plece masiv din țară (Sibiul anului 2011 avea mai puțin cu 25.000 de oameni față de 2002, conform datelor Institutului Național de Statistică), muncind „afară” în condiții deseori improprii, cot la cot școliții cu neșcoliții, după ce au lăsat în urma lor un învățământ preuniversitar și universitar în declin, caracterizat de faptul că: un sfert din rândul elevilor nu s-au înscris la ultimul examen de Bacalaureat; din cei înscriși la Bacalaureat au promovat în sesiunea de vară doar 2/3 (acestea în condițiile în care s-au constatat acțiuni de fraudă chiar la nivelul Comisiei de Evaluare, cum a fost cea de la liceul „Independența”, care a și fost demisă în frunte cu președintele ei); anul universitar curent a început cu 40% mai puțini studenți decât în anul precedent (din lipsă de candidați, în anul 2013 s-au desființat 5 facultăți ale Universității „Lucian Blaga”: Fizică, Inginerie mecanică, Cibernetică, Statistică și Informatică, Marketing și relații internaționale); din statisticile existente, rezultă că nu mai puțin de un sfert dintre studenții înscriși la cursuri se retrag (abandonează) după un an sau doi de frecvență etc.
Nu-i așa, stimați cititori, că Sibiul acesta realist este cu totul altceva decât Sibiul acela mitologic, livrat propagandistic la scară continentală? Înțeleg că se întreține mediatic o psihoză conform căreia românii au talent artistic, dar aceasta nu reprezintă o rezolvare a crizei sociale cu care se confruntă – și – Sibiul. Se-aude, oare?
COSTEL NEACȘU
