Print this Post


    Istorie literară • Alexandru Busuioceanu și contemporanii săi

    Biografia poetului, eseistului, criticului de artă și publicistului Al. Busuioceanu (1896–1961) se impune a fi cercetată, în țară și în străinătate, pentru a-i întregi profilul fizic și creator cu noi și revelatoare contribuții de istorie literară și culturală.

    Încă de foarte tânăr s-a impus în viața literară a Olteniei și a Capitalei printr-un important număr de poezii, cronici literare, însemnări despre cărți și reviste, traduceri și alte intervenții publicistice.

    O caracteristică fundamentală a scrisului cărturarului din Slatina a fost, dintru început, și până la sfârșitul vieții, eleganța și, firește, distincția în tot ceea ce a conceput și publicat.

    A stabilit, de timpuriu, relații de admirație și prietenie față de unii dintre confrații săi, printre care menționăm, aici, pe Marcel Romanescu (1897–1955), poet, eseist și traducător, pe George Tutoveanu (1872–1957), poet și memorialist, pe George Oprescu (1881–1969), istoric și critic de artă și, în fine, pe Const. Șaban-Făgețel (1884–1947) prozator și publicist.

    Acestor confrați le-a scris, i-a invitat să colaboreze la revistele sale și a manifestat o profundă simpatie intelectuală față de unele gesturi culturale așa de oportune.

    Relevantă, în acest sens, este atenția specială pe care i-a acordat-o universitarul și influentul George Oprescu în vederea obținerii titlului academic de conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

    *

    București, 30 noi[embrie] [19]18

    Iubite Marcel,

    Scrisoarea ta mi-a adus o bucurie de neuitat. Acum la întoarcere începem să ne numărăm prietenii și cu câtă bucurie recunoști încă unul lângă tine.

    Tu încă ești departe. Nu mai ai de gând să te întorci? Tot mă întâlnesc cu Vianu și vorbesc de tine. Am vrea să te vedem. Eu sunt acum, abia de câteva zile, în București. Nu mi-am dat licența, dar o s-o dau. Te felicit pentru studiile de care îmi vorbești. Cât aș vrea să-l citesc și eu pe Ibsen în limba lui. Numai tu ești fericitul. Mă întrebi la ce reviste mai scriu.

    Trebuie să știi că nu mai e nici una din cele pe care le știai. Sunt toate noi. Și mai fac și gazetărie (este fără voia mea). Scrie-mi des fiindcă te doresc.

    Cu drag, Al. Al. Busuioceanu

    [P.S.]: Scriu acum la ziarul „Dacia“ scos de Vlahuță și Brătescu-Voinești. Adresa e cea pe care o știi.

    [Domnului Marcel Romanescu, Solligaten 1/IV Adr. Pandby, Kristiania, Norvegia].

    *

    București, 19 sept[embrie] [1]919

    Iubite Marcel,

    Am primit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o prin Păun. N-am primit însă revistele și mai cu seamă banii. Bine ar fi să ceri banii de la Făgețel și să mi-i trimiți tu. Ai putea să-i ceri 150 lei contând în ei și articolul pe care ți-l voi trimite pentru numărul viitor.

    Ce faci tu? Nu vii la București? Mă întâlnesc arareori cu fratele tău. E aici și Gibei Mihăescu1.

    Ne ocupăm stăruitor cu lansarea lui și cu siguranță că vom izbuti. Punem nădejdi mari în el. Mai scrie-mi din când în când.

    Cu dragoste, Al. Al. Busuioceanu

    *

    Buc[urești], 19 aug[ust] [1]923

    Iubite domnule Tutoveanu,

    Mulțumesc călduros pentru atenția ce ați avut de a mă invita la șezătoarea Academiei d[umneavoa]stră, și sunt mâhnit că nu pot veni. Azi chiar trebuie să plec la Cluj pentru câteva zile. Îmi făgăduiesc, însă, plăcerea să vă vizitez îndată ce voi avea prilejul.

    Cu cele mai bune sentimente pentru Academie, primește te rog salutările mele.

    Al d[umi]tale, Al. Busuioceanu

     *

    [București,] 17 febr[uarie] 1936

    Iubite domnule Oprescu,

    Sunt încă în pat, incapabil să mă mișc, și voi mai rămâne, probabil, vreo 10 zile, după cât prevede doctorul.

    Voi face, desigur, când mă voi scula, un număr de ore suplimentare la curs, pentru a înlocui orele pierdute acum.

    Sunt preocupat, însă, de faptul că tocmai acum trebuiesc îndeplinite și formalitățile pentru recomandarea mea la Conferință.

    Termenul prevăzut de publicația din Monitorul Oficial expiră în ziua de 19 februarie. L-am rugat pe prietenul meu Al. Marcu să prezinte cererea mea Decanului și îmi îngădui să te rog pe d[umnea]ta să îmi dai tot sprijinul pentru ca lucrurile să se poată face fără încurcături.

    În petiția adresată Decanului am cerut să ne aplice, în cazul meu, art[icolul] 83, alin[iatul] 9 din Lege, articol care prevede că docenții sunt scutiți de concurs și pot fi recomandați direct de Consiliul Facultății (aceștia sunt termenii legii).

    Deduc de aici că nu mai e nevoie de toate celelalte formalități și termene pe care Legea le prevede pentru cazul concursului efectiv, adică numirea unei comisiuni de examen, etc., formalități care ar mai întârzia numirea.

    Firește că această procedură va trebui cercetată împreună cu d[omnul] decan, pentru a se vedea dacă este, precum mie mi se pare, valabilă.

    Pe mine m-ar servi mult pentru că, grăbind numirea, mi-ar da posibilitatea să îmi aranjez și situația bugetară la votarea noului buget.

    Te rog să mă [i]erți dacă îți aduc vreun deranj rugându-te să îmi dai concursul d[umi]tale și în această împrejurare.

    Situația în care mă găsesc, precum și bunăvoința pe care mi-ai arătat-o întotdeauna mă fac să sper că nu vei lua în nume de rău această intervenție a mea.

    Cu mulțumiri călduroase și cu cele mai afectuoase sentimente, al d[umi]tale,

    Al. Busuioceanu

    P.S.

    Dacă totuși o comisiune va trebui alcătuită, interpretându-se legea în acest fel, s-ar putea să intre în această Comisiune și d[omnu]l decan? Eu aș fi bucuros, pentru că d[omnia] sa cunoaște toată situația mea și va fi apoi și la Senat pentru a mă sprijini.

    [Domniei sale domnului profesor George Oprescu. În mână].

    *

    București, 18 aprilie 1942

    Iubite domnule Făgețel,

    Prietenul meu, d[omnul] Virgil Cioflec2 pregătește o carte despre Andreescu3. D[omni] sa are nevoie de reproduceri după tablourile publicate de noi în „Colecția Apollo“.

    Cum e foarte greu de făcut acum reproduceri noi, te-aș ruga să ai bunăvoința de a-i împrumuta clișeele folosite în broșura noastră.

    Cu mulțumiri și cu cele mai alese salutări,

    Al. Busuioceanu

    Note

    • Originalele acestor epistole necunoscute se află la Biblioteca Academiei Române din București.
    1. Astfel îl apelau prietenii pe Gib Mihăescu.
    2. Virgil Cioflec (1876–1945) poet, prozator, cronicar plastic și colecționar. Autorul romanului Mălăurenii (1916).
    3. Nu a publicat o carte despre Andreescu.

    Nicolae Scurtu

    Permanent link to this article: https://linia1.ro/istorie-literara-alexandru-busuioceanu-si-contemporanii-sai/

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *