Istorie literară • Dumitru Caracostea și unii dintre confrații săi

Biografia istoricului și criticului literar, stilisticianului, folcloristului și universitarului Dumitru Caracostea (n. 10 martie 1879, Slatina, jud. Olt – m. 2 iunie 1964, București) suscită interesul cercetătorilor literari din diverse generații.

Elocvente, în acest sens, sunt studiile monografice și exegezele critice întreprinse de istoricii literari Titu Popescu¹ și Lucian Chișu².

Relevante, sub multiple și nebănuite aspecte, sunt epistolele profesorului și cărturarului Dumitru Caracostea care s-a aflat, întotdeauna, în relații de o perfectă urbanitate cu prietenii, colegii și, mai ales, confrații săi.

Discipol eminent al profesorilor Titu Maiorescu și Ovid Densușianu de la care a învățat temeinic arta de a dialoga, de a convinge, totdeauna cu argumente, și de a forma și instrui noile generații de elevi și studenți de la liceele „Gheorghe Lazăr“, „Mihai Viteazul“ și de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

Epistolele trimise lui Titu Maiorescu, N. Iorga, Ion Bianu, Ovid Densușianu, Ilie E. Torouțiu, Liviu Rebreanu, Mihail Dragomirescu, Dumitru Popovici și, desigur, altora, se constituie în autentice modele ce se cuvin a fi însușite și urmate.

Discursul epistolar al dascălului și cărturarului Dumitru Caracostea are o distincție specială.

Epistolele trimise profesorului și esteticianului Mihail Dragomirescu, precum și cea care are ca destinatar pe istoricul și criticul literar Ilie E. Torouțiu³ se constituie, de fapt, în valoroase documente de epocă ce atestă o anume rectitudine intelectuală și morală.

*

[Viena, 27 februarie 1909]

Mult stimate domnule profesor,

La plecare am ținut să-mi iau rămas bun de la dumneavoastră; neputându-vă vedea, vă trimit de aici o respectuoasă salutare.

Caracostea

[Domnului Mihail Dragomirescu, nr. 11, Gramont, Bukarest, Rumänien]. Carte poștală ilustrată ce reprezintă ~ „Stadtbahnhof Karlsplatz“ și „Karlskirche“ din capitala Austriei.

 *

[Roma, 1 septembrie 1912]

Mult stimate și iubite domnule profesor,

Vă trimit cu drag o respectuoasă salutare din cetatea eternă.

Devotat, Caracostea

[Domniei-sale domnului Mihail Dragomirescu, Strada Nifon, București, România]. Conține însemnarea lui Mihail Dragomirescu conform căreia această epistolă a fost primită la 10 septembrie 1912.

*

[București], 25 martie 1937

Scumpe domnule Torouțiu și iubite coleg,

M-a impresionat în chip deosebit scrisoarea dumitale de azi. Voi păstra-o ca încă o dovadă prețioasă de felul nobil cum înțelegi dumneata chemarea, nu omenia.

Când alaltă[i]eri a venit băiatul cu chitanța, el a văzut că am împărțit exact în două tot… disponibilul meu.

El mi-a spus atunci că până sâmbătă să onorez restul chitanței de 5000 lei; și așa se explică prezența d[omnu]lui Niculescu și depunerea celor 4000 lei.

Te rog să mă crezi, iubite domnule Torouțiu, că voi face tot posibilul ca anteriul meu să fie chiar și sub formă redusă, prezent în ziua de sâmbătă.

Cu sinceră prietenie, Caracostea

Note

• Primele două epistole se transcriu din carte ~ Documente literare. Ediție de George Cardoș. [Volumul] 2. București, Editura Minerva, 1973, p. 16, iar cea de a treia, necunoscută, se află la Biblioteca Academiei Române.

1. Titu Popescu ~ D. Caracostea ~ un critic modern. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987, 182 pagini.
2. Lucian Chișu ~ Prejudecata Caracostea. București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2002, 333 pagini.
3. I.E. Torouțiu (1888–1953), profesor, istoric și critic literar. Autorul monumentalei cărți ~ Studii și documente, publicată în 13 tomuri ample. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1936, în același timp cu Dumitru Caracostea.

Nicolae Scurtu