AcasăCulturăIstorie literară • Ion Biberi și confrații săi

Istorie literară • Ion Biberi și confrații săi

Un scriitor despre care se tace nepermis de mult este, fără îndoială, și prozatorul, eseistul, publicistul și traducătorul Ion Biberi (n. 21 iulie 1904, Turnu Severin – m. 27 septembrie 1990, București), care s-a impus în literatura română ca un spirit enciclopedic, cu o cultură universală, fără egal, și cu lecturi din cele mai diverse domenii ale cunoașterii.

Proza sa, de natură psihologică și nu numai, se impune a fi recitită, restituită și reinterpretată în alte chei critice.

Remarcabile și de o aleasă valoare estetică sunt și studiile, cercetările, articolele, interviurile, recenziile literare și plastice, care întregesc opera unui autor citit, cândva, cu voluptate.

Ion Biberi a fost într-o lungă și susținută relație epistolară cu personalități din cele mai valoroase ale culturii naționale. Amintim, aici, epistolele trimise lui N. Iorga, Const. Rădulescu-Motru, Ion Petrivici, G. Călinescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu, Const. Șaban-Făgețel, Dumitru Tomescu, Tudor Arghezi și mulți alții.

Prețioase, din mai multe puncte de vedere, sunt și epistolele trimise prozatoarei Sandra Cotovu (1898–1987)1, pe care a îndrumat-o și, în cele din urmă, a recenzat-o2, prețuindu-i scrisul și cultura literară.

Restitui, aici, două epistole ale lui Ion Biberi trimise prozatoarei Sandra Cotovu, în timpul celui de al doilea cataclism mondial.

Revelatoare sunt mărturiile, confesiunile și gândurile pe care le transmite unei colege de o reală sensibilitate artistică.

*

[Turnu Severin], 15 mai [19]40

Mult stimată doamnă,

După o alertă de acum câteva zile, trăiesc cu plenitudinea unui convalescent: prețuiesc, ca și fostul bolnav, libertatea de mișcare pe care eram pe punctul de a o pierde.

Am compensat deci printr-o trăire în adâncime și o lectură susținută, scurtimea timpului pe care îl mai am în față. Căci nu mă pot împiedica de a crede că totul este provizoriu, că tot ce am clădit până acum se va surpa.

Mi-am apropiat o înțelepciune destul de rudimentară și bazată pe bun simț: aceea de a câștiga timp și de a prelungi cu încă o clipă bucuria gândului și liniștea, dincolo de vânzolirea care se agită în jurul nostru.

Am convingerea că ne aflăm la o răscruce și că aparținem prin structură sufletească tocmai lumii care e amenințată în însăși resursele ei vitale. Vom mai putea supraviețui prăbușirii vitale?

Iertați-mă dacă vă întunec cu îndoielile acestea. Aș fi vrut să arăt, cel puțin în scris, o altă față. Avem nevoie de a ne minți. Passons!

Țin să vă mulțumesc încă o dată pentru darul făcut, Rodin, l-am migălit îndelung și am retrăit neuitatele momente petrecute în muzeul artistului, la Paris.

De asemenea și pentru cartea lui Zweig, pe care o voi restitui la trecerea mea prin București.

Darurile acestea au contribuit hotărâtor la refugiul meu în lumea visului. Încă o dată: vă mulțumesc recunoscător.

Primiți, vă rog, omagii și transmiteți soțului d[umnea]v[oa]s[tră] sentimentele mele devotate.

Ion Biberi

*

[Oficiul poștal, nr. 49], 9 octombrie [19]42

 Mult stimată doamnă și domnule Cotovu,

V-am scris acum două săptămâni o scrisoare dintr-o gară; nu știu dacă v-a parvenit. Noi am ajuns aproape de destinație, după o laborioasă călătorie.

Bănuiesc că nepoții d[umnea]v[oa]s[tră] trebuie să fie pe aci, prin apropiere, dar nu am avut prilejul să-i întâlnesc.

Vă mulțumesc călduros pentru cele ce mi-ați trimis înaintea plecării. Trebuie să vă spun că mai am încă din aceste provizii, pe care le păstrez cu grijă, și din care nu consum decât cu zgârcenie?

Aci, în condițiile de viață pe care le trăim, și în această ambianță, vă rog să credeți că amintirea bunăvoinței cu care m-ați întâmpinat, a momentelor de bucurie și calm pe care le-am trăit în locuința d[umnea]v[oa]s[tră], ca și a satisfacțiilor intelectuale oferite de cărțile doamnei, ca și a convorbirilor cu d[umnea]v[oa]s[tră] și unii invitați ce i-am întâlnit la d[umnea]v[oa]s[tră] mă urmăresc și-mi populează singurătatea.

E, în același timp, și încurajare la rezistență pentru a putea regăsi cândva viața civilizată și comerțul cu oameni apropiați sufletește.

Vă transmit, de la mare depărtare, un respectuos gând de recunoștință.

Ion Biberi

[Doamnei și domnului inginer Virgil Cotovu, Bulevardul Brătianu, nr. 25, Blocul Wilson, București, Rumänien; Medic inspector Ion Biberi, Serviciul Triaj, nr. 4, Oficiul poștal 49, Poșta militară ~ Cenzurat].

Note

  • Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București.
  1. Sandra Cotovu a publicat următoarele cărți ~ Jocuri de apă (1938), Divorțul Marianei și alte schițe (1942), Fascinație (1943) și Vijelie (1947).
  2. I[on] B[iberi] ~ Sanda Cotovu în Revista română, 1, nr. 3-6, iulie – octombrie 1941, p. 196. (Note și comentarii).

Nicolae Scurtu

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments