D-le Popescu s-au împlinit recent (20 mai a.c.) 99 de ani de la nașterea lui Corneliu Coposu și, în toamnă, se vor împlini 18 ani de la trecerea sa în neființă. Cum vă explicați că societatea românească, mass-media și societatea civilă comemorează, mai degrabă, „personalitatea” unui manelist, a unui politruc obscur sau, cine știe, a vreunui torționar care s-a ocupat, într-un fel sau altul, de foștii deținuți politici, în loc să cinstească memoria unor înaintași precum a fost Corneliu Coposu?
Simplu. Foarte simplu. Corneliu Coposu s-a născut la începutul secolului XX (1914), s-a format în prima jumătate a secolului XX și s-a exprimat, în special, în ultimul deceniu al secolului XX. Cu alte cuvinte, este 100% o personalitate a secolului XX. Personalitatea lui se caracterizează prin promovarea ideilor fundamentale (am numit preceptele moralei creștine) și prin combaterea destul de eficientă a ideilor la modă, de la sfârșitul secolului XX, dominate de ateism și amoralitate.
Având în vedere ideile la modă, care-au făcut posibil ca minciuna, furtul și înșelăciunea să devină valori naționale, cum să ne mai mirăm că în gândurile noastre, inclusiv cele legate de ideea comemorării, se află oameni de tipul celor pe care i-ați descris în întrebarea dvs.?
Destinul dvs. v-a adus, după 1989, alături de cel pe care românii adevărați l-au numit Pater Patriae al României. Cât de apropiat ați fost de Corneliu Coposu, având în vedere că și dvs. ați trecut prin infernul închisorilor comuniste?
Nu vi se pare normal ca eu, cel care am cunoscut închisorile comuniste , să fiu mult mai aproape de oameni precum Corneliu Coposu (și el fost deținut politic), decât de oameni precum foștii nomenclaturiști de partid, în frunte cu Ion Iliescu? E adevărat, am fost un apropiat al lui Corneliu Coposu, pentru că ideile noastre curgeau în aceiași direcție. M-a sprijinit și l-am sprijinit în numeroase împrejurări. Și totuși, prea apropiat nu am fost de Corneliu Coposu. Nu mă consulta în legătură cu deciziile pe care trebuia să le ia în calitate de vicepreședinte PNȚCD, dar ținea cu tot dinadinsul să știe ce reacții urmează să am în situațiile concrete care se iveau, mai ales în perioada cât eu am fost membru al Biroului Permanent al Senatului (chestor). Nu pierdea niciodată prilejul să completeze ceea ce eu îi explicam că mi se pare firesc să spun în Biroul Permanent.
Cum vedea Corneliu Coposu problema revenirii Monarhiei?
Corneliu Coposu a fost doctor în științe juridice și științe politice. Altfel spus, Corneliu Coposu stăpânea sau știa totul despre ceea ce însemnă republică și monarhie, despre ceea ce înseamnă o doctrină politică etc. Ca un bun cunoscător al formelor de guvernământ, nu putea să fie decât adeptul Monarhiei Constituționale, socotită de toți cei care stăpânesc științele politice altfel decât profesorul Cristian Pârvulescu (republican convins, deși nu știe prea bine ce înseamnă Republică), cea mai modernă, cea mai eficientă și cea mai democratică formă de guvernământ.
Îi invit pe toți curioșii să citească Constituția Monarhistă a Spaniei, având în vedere că această țară a revenit la Monarhie în secolul XX. Vor constata că această Constituție este chiar mai democratică decât Constituția Monarhistă a României din 1923.
Neputând împiedica pornirile republicane ale lui Ion Iliescu, Corneliu Coposu a sperat că un președinte al CDR (și s-a gândit la Emil Constantinescu) ar putea pregăti terenul pentru o astfel de Constituție și pentru un referendum privind forma de guvernământ. N-a fost să fie… Emil Constantinescu s-a dovedit a fi un republican de nota 10.
PNȚCD – în continuare o rană deschisă pe harta politicii românești. PNȚCD încotro?
PNȚCD este singurul partid din România interbelică care și-a asumat lupta împotriva comunismului. Reacția comuniștilor, câștigători prin fraudă, a fost extraordinar de dură. Peste 200 de mii de membri PNȚCD au aglomerat închisorile comuniste, zeci de mii au murit în acele închisori, iar revenirea PNȚCD pe scena politică a României, în 1990, i-a speriat de moarte pe toți foștii comuniști (când spun comuniști, îi am în vedere nu pe membrii simpli ai PCR, ci doar pe foștii nomenclaturiști și pe foștii ofițeri de Securitate). S-au gândit ei că, dacă țărăniștii ar ajunge guverneze România, i-ar omorî pe ei, așa cum i-au omorât ei pe țărăniști. S-a făcut orice pentru a implanta în mentalul românilor ideea că țărăniștii nu sunt decât niște nenorociți, niște bandiți și dușmani ai poporului. S-a întâmplat că PNȚCD a guvernat România timp de patru ani, într-o coaliție în care principalii parteneri le-au fost ostili (PDL – Petre Roman – Băsescu și PNL), au plătit datoriile externe făcute de Guvernul Văcăroiu, și-au asumat principalele reforme economice (extrem de nepopulare) menite să pună România pe roțile economiei de piață, fără să întemnițeze sau să execute vreun fost comunist. Nici nu puteau s-o facă. Ei sunt creștini, iar creștinii spun: să nu furi, să nu minți, să nu ucizi, să-ți iubești aproapele! Dar oamenii lipsiți de Dumnezeu (comuniștii atei) puteau să întemnițeze și să ucidă, pentru că ei nu cunosc frica de Dumnezeu.
Din păcate, chiar și în zilele noastre cei care ne conduc, după principiul potrivit căruia „Scopul scuză mijloacele” (principiu machiavelic), încă nu s-au vindecat de spaima cu care-i privesc pe țărăniști.
Lovit din toate părțile și, în special, de „justiția independentă” creată de Traian Băsescu, PNȚCD rămâne încă în afara spectrului politic. Dumnezeu îi încearcă pe țărăniști și tot lor le revine răspunderea de a promova morala creștină în România, de a păstra vie morala creștină.
Revine istoriei datoria de a califica guvernarea țărănistă din anii 1997-2000, deoarece – în prezent – românii, ca urmare a propagandei antițărăniste, îi consideră ca fiind niște nenorociți.
Mesajul dvs. către cei care l-au iubit pe Corneliu Coposu…
Iubind și promovând ideile fundamentale, adică ideile creștine, și nu ideile la modă, oricine se poate ridica la statura morală a Seniorului Corneliu Coposu!
Pagină de Dumitru Sârghie
Cum ar fi interpretat Corneliu Coposu gesturile “Casei Regale” de la paranghelia de 10 Mai organizata si ghidonata de “principele” Radu.?Nu se intoarce in mormant atunci cand vede pe cine a decorat acest principe,chiar atata nerusinare nu mi-am putut inchipui.Ma mir ca nu l-a decorat si pe Ciorbea,poate cea mai mare lichea strecurata(de securitate)in PNTCD si in preajma lui Corneliu Coposu.Cat despre Constantinescu nici nu mai vorbesc,un roman nascut la Balti sau Tighina!Ce parere aveti domnule Popescu?Poate ca dvs. erati printre putinii prezenti acolo si care trebuia decorat in vreun fel,dar istoria se scrie altfe si de catre altii!