În octombrie 2008, gazeta „Linia întâi” publica sub titlul „La Crâmpoia înflorește poezia” cronica la cartea „Stropi de rouă”, o carte de „Poezii culese de la elevii clasei a III-a a Școlii de Arte și Meserii Crâmpoia, Olt” – cum se menționa în subtitlu – sub îndrumarea plină de har a institutoarei Elena Chiuchiunea, o adevărată urmașă a Domnului Trandafir. Entuziasmat de pasiunea lirică a micilor creatori, scriam atunci că această școală „este un spațiu mirific al sensibilității poetice, o instituție a întrecerii în receptarea frumosului din jur în toată complexitatea lui, frumos ce înflorește în sufletele micilor școlari și se așterne în versuri delicate sub îndrumarea unui dascăl cu vocație… Ucenicii din atelierul prozodiei călăresc curajos Pegasul înaripat și dau mici bijuterii lirice.”
În iunie 2009, tot ziarul „Linia întâi” publica o altă cronică: „Poemele glasurilor cristaline”, la a doua carte de poezie sub numele de „Glasuri cristaline”, autori fiind aceiași elevi ajunși în clasa a IV-a, tot sub îndrumarea de minte și de suflet a institutoarei Elena Chiuchiunea. Încheiam prezentarea cu concluzia că volumul „de poezie lirică tânără «Glasuri cristaline» e mărturia că spiritualitatea românească a satului rămâne mereu vie, mereu puternică.”
Anul 2013 aduce, prin Editura „Sim Art” din Craiova, a treia carte de poeme, purtând ca titlu „Anotimpurile copilăriei” și subtitlul „Versuri ale elevilor clasei a IV-a de la Liceul Tehnologic Crâmpoia, Olt” și având-o coordonatoare pe aceeași harnică institutoare, profesoara Chiuchiunea Elena, iar ca tehnoredactor pe profesoara Nicoleta Dolocan.
„Cuvântul-înainte” este semnat de profesoara Viena Ciaușu, care notează între altele că „tematica versurilor este variată și dovedește strânsa legătură sufletească a micilor creatori cu natura, cu familia, cu școala, cu tot ce-i înconjoară, fiind atenți la toate modificările ce se petrec în jurul lor și încercând să le prezinte într-o manieră aparte, specifică vârstei, dând dovadă de sensibilitate și lăsând frâu liber imaginației.”
Luând ca temă generală anotimpurile, școlarii claselor primare învață să descopere de la o etapă la alta a anului tot ce înseamnă frumusețe în mersul zilelor și nopților, în evenimentele sărbătorești naționale și religioase și învață să le dea chip liric prin împerecherea muzicală a cuvintelor și prin crearea de imagini noi. În „Hora anotimpurilor”, Calofir Mihaela Valentina alcătuiește un joc plin de culoare și de mișcare ritmică în care diminutivele sunt pe măsura vârstei: fluturași, greierași, iar elementele naturii dau un cadru luminos și pur sugerând bogățiile pământului. Poeziile din recentul volum nu mai respectă ordinea tematică anterioară, ci schimbă tiparul lăsând libertatea de mișcare a imaginilor poetice a anotimpurilor în funcție de intervenția creatorilor.
Primăvara e anotimpul preferat al poeților începători. Nu e de mirare. E anotimpul de-o vârstă cu ei, îi inspiră fascinându-i cu buchetele de ghiocei și tămâioară, cu berzele și rândunelele revenite din țările calde, cu mugurii și firele de iarbă nouă. Folosirea epitetelor e majoră: „rândunica negricioasă”, „cuibul călduros”, „greierașul timid”, „soare de chihlimbar”, „triluri fermecate”. Încercarea de metaforizare, ca temelie a poeziei, deși timidă, nu lipsește: primăvara e „tânăra fecioară”, Paștele e „ziua sfântă”. Se încearcă și un dialog între ouăle roșii. Maturizarea primăverii îi îndeamnă firesc să cânte frumusețile și bogățiile verii. Furnicile adună grăunțe pentru iarnă, albinele culeg polenul din flori și cireșul își dăruie roadele roșii. Toamna cuprinde în sfera lirică multe poeme. Sunt poemele frunzelor îngălbenite, păsărilor călătoare, zilelor tot mai mici și nopților lungi, ale vremii răcoroase și ale ghiozdanelor, ale școlii.
Cu poemul „Un roi albastru de fulgișori”, Calofir Mihaela Valentina, autoarea celor mai multe piese lirice ale cărții colective „Anotimpurile copilăriei”, deschide drum iernii: „Din cerul sihastru,/Cade ușor/Un roi albastru/De fulgișori. // Și cad puzderie, /Neîncetat, /De parcă cerul/S-a despicat.”
Universul anotimpurilor cântate de treizeci și trei de copii cuprinde o sută cincisprezece poezii orânduite în câte trei sau patru catrene alcătuite din versuri scurte și abordând, pe lângă descripții din natură, aspecte variate din viața lor, precum: „De ziua mamei”, „Fetița cu chibrituri”, „Iepurașul”, „La muzeu”, „Sunt un băiețel isteț” „Aș vrea să fiu actor”, „Cățelușa mea”, „Prietenia” și multe altele.
Frumoasa carte cuprinsă între excelente coperte care sugerează cromatic anotimpurile anului se încheie cu o „Postfață”semnată de profesoara Floarea Ciolcan. Lucrarea constituie o mărturie a activităților extradidactice din sfera esteticului, cu scop formativ, și un îndemn în același timp a căutării frumosului din jur, plecând de la adevărul că astfel înnobilăm ființa omenească încă din stadiul copilăriei. Truda institutoarei Elena Chichiunea de coordonator al unui volum colectiv intră în sfera nobilă a viziunii viitorului în procesul educativ al tinerei generații.
ION GEORGESCU
