Am vizitat, recent, Spitalul de Psihiatrie Cronici – Schitu-Greci. Am fost însoțiți, în acest demers jurnalistic, de managerul acestui stabiliment modern, economistul Marius Iancu. Amabil, dar foarte precis și profesionist în vorbă (și, după cele văzute, profesionist și în faptă), Marius Iancu ne-a vorbit despre investițiile mai vechi și de dată recentă, despre modul serios cu care conducerea CJ Olt vede acest spital, despre doctorii dedicați meseriei lor, care lucrează aici, despre bucătăria și sala de mese, care-au fost modernizate, precum și despre clădirile și pavilioanele care au fost renovate.
Farmacie proprie, spălătorie ultra-modernă, paracliser cu preot care slujește part-time, Centru de Ergoterapie, sală de muzică (meloterapie), sală de festivități, bibliotecă, sală IT, sală de pictură și desen, o altă bucătărie destinată aparținătorilor, care pot mânca alături de pacienți, condiții de hotel în camerele pacienților, curățenie de farmacie, flori…
Iată un mediu propice, în care cei cu probleme își pot reface, pe cât posibil, viața tulburată, unde pot beneficia atât de tratament medicamentos, cât și de consiliere psihologică. Administrarea acestei instituții, recunoscută în ultimii ani și pe plan național, este o misiune nu tocmai ușoară, însă – cu răbdare, profesionalism și chiverniseală maximă – tânărul manager Marius Iancu, alături de o echipă la fel de bine pregătită, a reușit să găsească formulele și soluțiile cele mai potrivite, pentru ca soarta pacienților de aici să se îmbunătățească radical.
Am vizitat în Olt, dar și în alte județe un număr destul de mare de spitale și alte așezăminte medicale. Nicăieri parcă nu am văzut atâta disciplină, atâta curățenie și ordine, atâta seriozitate pe care le-am văzut la Spitalul de la Schitu-Greci, spitalul despre care s-a vorbit și se vorbește într-un limbaj peiorativ și amar-bășcălios…
La Spitalul Schitu-Greci a îmbobocit, totuși, speranța!
D-le director, care sunt ultimele investiții, pe linie ierarhică, administrativă și medicală?
Pe linie administrativă, anul acesta, am vizat o investiție finanțată de CJ, care a constat în consolidarea versantului nord-vestic, de la clădirea Centrului de Ergoterapie, versant care era foarte aproape de clădire și exista riscul să se surpe. Avem în curs de finalizare un studiu, privind schimbarea soluției de încălzire la Spitalul Schitu, deoarece, la momentul de față, ne încălzim cu o centrală pe energie electrică, cu costuri foarte mari, de 3-4 miliarde de lei pe an. Vrem să aducem pe o centrală cu combustibil solid, lemne și cărbuni. Avem sprijinul CJ în sensul acesta. Investiția aceasta va aduce mai multe beneficii: financiare – o economie de aproximativ 3 miliarde lei pe an; independență – fiind în câmp, pe perioada rece, există riscul de a se opri energia electrică și nu putem asigura căldură, deoarece generatorul nostru electric nu asigură decât iluminatul, care nu ține și centralele. Atunci, vom asigura, din timp, un stoc de lemne, plus generatorul electric, devenind practic independenți de contractul cu furnizorul de energie electrică.
Ca plan de viitor, vrem să dezvoltăm serviciile pe care Spitalul Schitu le acordă pacienților din județ și nu numai. Majoritatea pacienților sunt din județ, dar există solicitări și din afară. Suntem deschiși, avem un site de promovare, pliante cu activitățile pe care le desfășurăm în Centrul de Ergoterapie și activitățile pe care le desfășurăm în spital. Pe lângă tratament, foarte importante sunt celelalte activități. Tratamentul reprezintă, din discuția cu doctorii, 30%, restul reprezintă consiliere psihologică, partea psihiatrică.
Vrem să facem două secții, una de îngrijire bătrâni cu demențe și Alzheimer, sector deficitar, cel puțin în județul 
nostru și la nivel național. Secție, în care să creăm și un compartiment cu cinci paturi de paliație, pentru cei care nu pot sta decât cu îngrijire medicală. Această secție va avea 25 de paturi. Vom mai avea 25 de paturi pentru toxicomanie, droguri, alcool.
Totodată, vrem să creăm un compartiment de îngrijire la domiciliu, pentru că problema cea mai mare este că un pacient remis, care pleacă din spital, ajunge în societate unde, ulterior, nu se va mai ocupa nimeni de el, nu-și urmează tratamentul, este respins de societate, nimeni nu-l vrea în preajmă, nimeni nu-i dă ceva de făcut ca să se simtă util. Atunci, cu aceste echipe mobile de îngrijire la domiciliu, putem urmări, pe baza recomandărilor doctorilor noștri din spital, pacientul și acasă, astfel încât timpul pe care-l petrece în afara spitalului să fie mai mare decât de timpul petrecut în spital. Acest lucru îl facem și acum, prin Centrul de Ergoterapie, unde sunt dezvoltate câteva ateliere, unde pacienții încearcă să simtă că sunt și ei utili. Fac croitorie, pictură, meloterapie, avem și o sală de calculatoare, chiar și o bibliotecă, unde există un registru și, pe bază de semnătură, iau cărțile și le aduc înapoi. Este un lucru extraordinar. În permanență, avem program în Centrul de Ergoterapie, care este condus de un psiholog, încercându-se astfel reinserția în societate. Aceasta este finalitatea.
Ca un proiect mare pentru viitor îndepărtat, spitalul dispunând de atâta teren, pe 6 ha, am putea construi un parc cu căsuțe de reinserție socială, unde pacientul care poate și are o șansă să se reintegreze în societate, să trăiască cu familia, o perioadă de timp, să devină responsabil pentru viața lui și apoi să se poată descurca în societate. Vrem acest lucru, pentru că nimeni nu-i vrea.
Am reușit să angajăm, la un moment dat, un pacient din Drăgănești, de 20 și ceva de ani, foarte talentat la desen, part-time la o firmă de proiectare. Înțeleg că nu a rezistat foarte mult acolo, din motive pe care vi le-am spus. Nimeni nu-i consiliază, prin asistența socială de la nivelul primăriilor, este slab dezvoltat acest domeniu și, în general, se vrea să se scape de ei, să-i instituționalizeze.
Pe linie tehnică, profesională, cui sunteți subordonat?
Consiliului Județean. Din punct de vedere al metodologiei, suntem subordonați Ministerului Sănătății. Suntem spital public, ca și ordonator principal de credite este CJ, dar politica medicală, la nivel național, o face Ministerul Sănătății, iar noi lucrăm după această politică, de la nivel național. Dacă de acolo nu se pleacă bine, așa se reflectă și în teritoriu.
Ar trebui să ne întrebe și pe noi cineva, pentru că am avea câteva lucruri de spus care, în momentul de față, nu sunt în regulă. De exemplu, activitatea din Centrul de Ergoterapie nu este finanțată. Din aceeași bani pe care-i primești din contractul cu CAS, trebuie să susții și această activitate. Nu este încurajată. Nu există, în momentul de față, normativ de personal pentru așa ceva. Nu avem un personal dedicat acestor activități, care poate reprezintă peste 50% din tratamentul pacientului. La medicamentație nu avem nicio problemă. Financiar, spitalul nu are nicio problemă, avem medicamente, stocuri pentru cel puțin două luni. Primesc medicamentele cele mai bune. Dacă vă plimbați pe alee, prin spital, nu cred că vă simțiți într-un spital de „nebuni”. Pentru mine nu sunt nebuni, sunt pacienți, care au probleme, ca oricare alt pacient cu alte boli.
Contează managementul și situația financiară, cum ți-o gestionezi, în relația cu finanțatorul, ordonatorul principal. CJ Olt a sprijinit aici, de-a lungul timpului, a făcut investiții, pavilionul de femei a fost renovat și extins, clădirea administrativă și spălătoria. De când sunt eu aici, am găsit sprijin la Consiliul Județean Olt.
Acolo unde se pregătește mâncarea este curățenie. Avem și spălătorie modernă. Anul trecut, am achiziționat o mașină de spălat profesională, tot cu finanțare de la CJ. Din acest punct de vedere, mâncare, cazare, nu avem probleme. Tot spitalul este renovat. Ne gospodărim singuri.
D-le director, unități similare în țară, unde mai sunt?
Sunt și alte spitale mari, Obregia, Sapoca, Jebel (Timișoara – spital de măsuri de siguranță). Poiana Mare este ca la noi, numai că are 500 de paturi. Noi avem puțin peste 170 de paturi.
Ați avut vreun incident, în ultimul an?
Nu! Avem, în momentul de față, dacă spitalul acesta a funcționat 35 de ani cu un singur medic, acum avem 5 medici specialiști. Este vorba de dr. Teoharie Georgescu – șef secția 1, decanul de vârstă, care a condus spitalul acesta 35 de ani singur și lui îi datorăm faptul că l-a ținut și, pe acea vreme și a reușit să-l dezvolte. Am avut cinci rezidenți, dintre care 3 doctorițe din Craiova, care au venit aici și nu mai vor să plece. Fac naveta de la Craiova. Dr. Mariana Leanca – șefa secției 2, iar celelalte trei doctorițe din Craiova sunt repartizate, două pe o secție și una pe altă secție. Este vorba despre Ștefan Ana Maria, Dicu Anca Gabriela și Grigorie Alina. Sunt medici specialiști, au făcut rezidențiatul în Clinică la Craiova, apoi s-au întors la noi. Am avut condiții, le-am dat tot ce le-a trebuit, nu știu unde găseau asemenea condiții. Chiar și dumnealor spun că nici la clinicile mari nu sunt așa condiții, fiecare cu cabinetul dumneaei. S-au așez
at, fac gărzi aici.
În spital, avem și studii clinice pentru medicamente. Chiar acum suntem în demers să începem un program pentru semestrul II, să intrăm pe studii clinice cu spitale din Craiova, prezentări de medicamente, medicamentație nouă.
Pe vremuri, mai aveați și un fel de fermă, creșteați animale…
Nu mai avem fermă, pentru că lucrurile s-au schimbat puțin față de trecut. Pacienții participă la aceste activități de terapie ocupațională – ergoterapie – în curte. Avem 200 de pomi fructiferi, 300 de tulpini de vie, în terasă și cei care pot participă la aceste activități. În rest, spitalul are 10 ha de teren arabil, pe care le lucrăm și după care avem și venituri. Anul acesta, am pus floarea soarelui.
Ca să respectăm rotația culturilor, suntem înscriși la APIA, primim subvenție și le lucrăm, pe bază de contract de prestări servicii cu o asociație de aici.
Salariații au drepturi, conform fișei postului, nu mai poți să-i mai pui la muncă, ca pe vremuri. Sunt alte norme. Nici sârmă ghimpată nu mai avem voie să punem la garduri. Pacientul psihic, așa cum este legea, are drepturi ca și noi. Până ce o comisie nu declară că nu are discernământ, este ca oricare pacient. Sunt internați voluntar, nu involuntar. Eu nu-l țin aici cu forța, dacă vrea să plece, pleacă. Problema se pune că nu-i poți da drumul oricum, trebuie să iei legătura cu familia, cu asistentul social, nu îi dai drumul pe poartă și-l sui în autobuz.
Ce ar mai fi de spus, d-le director?
Sperăm să realizăm acea dezvoltare de servicii despre car
e vă vorbeam. Aceasta ar fi dorința noastră cea mai mare. Să facem din acest spital un stabiliment de interes județean. În percepția oamenilor e considerat, în derâdere, ca fiind Spitalul de la Greci, uneori chiar și Spitalul de Nebuni de la Greci.
Zilnic, sunt în medie 150 de pacienți în spital, pacienți cu probleme psihice și este nevoie de serviciile amintite: 25 de paturi pentru bătrâni și 25 de paturi pentru toxicomanie. Ar fi un început pentru județul nostru. Cred că Secția de toxicomanie ar avea un interes la nivel național. Eu nu știu să existe o secție dedicată pentru droguri. Este un fenomen de care ne ferim să vorbim, dar este o realitate a zilelor noastre. Există acest fenomen și ar trebui eradicat pe cât posibil. Vrem să dezvoltăm serviciile pe care le acordăm pacienților și să găsim modalități să-i integrăm. Un caz dacă reușim să-l integrăm, este o reușită. Adică, să se întoarcă omul acasă, să-l accepte familia și comunitatea. Va fi mare lucru.
Dumitru SÂRGHIE
