„Pețitorii” României…
În tragicele comedii cu mari erori ale istoriei, atât de nocive în cunoașterea realităților evenimențiale, „personajul” Lászlo Tökes nu este un accident, o întâmplare nefericită… El este expresia contemporană cea mai fidelă, apoteotică, a tuturor tökéșilor care, de-a lungul istoriei însângerate a românilor din Transilvania, și-au făcut un „titlu de noblețe” ca să își manifeste sentimentul de antiromânism printr-o exacerbată atitudine de ură, minciună, sfidare și violență! Originea atitudinii lor, nefaste europenilor, a început din anul 896, odată cu așezarea lor în Câmpia Panoniei, când și-au atacat populațiile vecine, reușind ca, în secolul XIII, să devină „stăpânii” în teritorii din Slovenia, Croația, Slovacia și Transilvania. Dominația lor primitivă, care se dorește perpetuată chiar și acum, într-o Europă ce se vrea unită, nu a lăsat în urmă doar teroarea asiaticilor unguri asupra unor populații nevinovate, pașnice, ci și „năravul” de a le mai lua în stăpânire încă o dată, sub pretextul refacerii „Ungariei Mari”, nu contează că maghiarii din „Noua Ungarie” nu ar mai rămâne nici măcar într-un procent de 50 % per total (numai românii ar reprezenta, fără sârbii, croații, slovacii și austriecii revendicați din „teritoriile maghiare”, circa 27%)!
Dar, pentru unguri, nici nu contează că, peste noapte, ar deveni o minoritate „stăpână” peste o majoritate multietnică! Ceea ce contează, indiferent de mijloacele folosite, este ca scopurile lor iredentist-șoviniste să se întâmple într-o zi „măreață”! Pentru această zi, fără să își dorească o clipă de odihnă, lucrează cu zel nesăbuit Oculta din spatele pionului L.T. Și L.T. și Ungaria sunt, de fapt, calul troian pe care S.U.A., vârful de lance al finanțelor iudaice suprastatale, se folosește în sud-estul Europei prin manipularea capitalului în „ajutorări” preferențiale (Ungariei i s-au șters datoriile)… Obiectivul central, urmărit de „actori din umbră”, constă în intenția redefinirii granițelor. Iată ce scria, la 16 nov. 1997, prestigioasa publicație britanică „The Economist”: „Problema adevărată este că granițele contemporane nu reflectă realitatea. Zonele ungurești ale României și părțile vestice ale Ucrainei se află în regiuni diferite din punct de vedere istoric și cultural. Poate că o parte din România și o parte din Ucraina ar trebui alocate Europei centrale, iar părțile de est ale acestor țări să fie abandonate, într-adevăr, Estului”!
„Proiectul” în cauză, nedeclarat oficial explicit, vizează bineînțeles o țară frumoasă și „ispititoare” precum este România. Care, nu-i așa?, este numai bună de stăpânit! Nu contează că România nu este, cum ni se spune nouă, ca să plecăm mai repede din ea, o „țară ca afară”! Faptul că nici o țară nu este ca România, adică o comoară cu resurse inepuizabile, ne-o dovedește minunea conform căreia, de două mii de ani, tot fură străinii din ea, iar bogățiile ei în loc să scadă sporesc, grație lui Dumnezeu!
Tot grație lui Dumnezeu este și aspectul că, în ciuda vitregiilor vremii, dușmanii au clacat în fața noastră, ba unii chiar și-au primit pedepsele cuvenite, fără să mai apuce să vadă cum neamul lui Eminescu rămâne în picioare! Dar hidra, cea cu multe capete, din care unul este L.T., s-a „trezit” ca să ne „sperie” din nou cu fantoma asupririi ei nevolnice… Și ar vrea să ne și scoată, cu orice chip, din istorie! Mai întâi, „metodic”, ne-au scos din manualele de istorie din clasa a XII-a „rădăcina” noastră geto-dacă, lăsându-ne „originea” romană! Acum însă ne atacă latinitatea, în așa fel încât asupra formării noastre ca popor să poată plana misterul și noi să părem niște venetici pe aici… Astfel se exprima marele nostru istoric, reputatul academician clujean David Prodan, cel care a avut dorința ca, la propria lui înmormântare, să nu vorbească nici unul dintre colegii lui de la Universitate: „Cel mai mare popor din această parte, rămas fără identitate, fără patrie. Originile daco – romane – legendă, ubicuitate: o mare enigmă. Ungaria jură că suntem balcanici, bulgarii că suntem carpatici. Ba ungurii că suntem fără patrie dată, rătăcitori cu turme. Iar acum ne contestă latinitatea! Ne caută și alte origini, alte patrii… Ți se pare cel puțin ciudat: un popor categoric migrator numește migrator pe altul categoric sedentar. El vine însă cu un titlu superior de noblețe: de cuceritor cu sabia și violența calului față de blândețea boului și a oii, cucerirea aceasta care nu poate fi decât efemeră și discutabilă” („Transilvania și iar Transilvania”, pg.10)! Prin această acțiune a lor, concentrată și deliberată, ocultiștii istoriei vor să ne facă să înțelegem că, pe nobilul pământ al României, „locuit” înaintea românilor de către evrei și unguri!, românii nu ar fi altceva decât un neam de pripas și fără temei de a avea ceva pretenții… Chiar sub ochii noștri, niște mistificatori de teapa lui L.T. ar vrea să ne fure pământul de sub tălpi și patria din inimi…
„Calul troian” al AVO …
Prin denaturarea realității din relațiile româno-maghiare, în scopul falsificării integrale a istoriei Transilvaniei, Lászlo Tökeș a prezentat în exterior România ca pe o țară nedemocratică și a influențat marile puteri să adopte în atitudinea lor ostilitate față de interesele noastre naționale. El s-a născut la Cluj, la 1 aprilie 1952, într-o familie de maghiari în care tatăl, Istvan, avea să dețină funcția de profesor la Institutul Teologic Protestant. De la tatăl său, care s-a pus în slujba horthysmului încă din septembrie 1940 când a și părăsit studiile din Elveția ca fie complice la un regim soldat cu masacrarea de către maghiari a peste 1000 de români din Transilvania, moștenește L.T. „gena” iredentistă a uni antiromânism obsedant. Studiile și le-a făcut, între 1971-75, la Institutul Teologic Protestant. După absolvirea lor, a „păstorit” pe reformații din Brașov atât de „bine” încât, din 1975, s-a „remarcat” printr-un caracter duplicitar, prin „tatonări” cu Securitatea, finalizate cu mutarea la Dej, în 1976, unde și-a „desăvârșit” tatonarea cu… prea-reformatele de acolo. Indisciplina lui, sesizată de ierarhia religioasă reformată, avea să fie sancționată cu două mutări disciplinare: în 1982, a fost trimis în comuna Sâmpetru de Câmpie, iar în 1986 i s-a fixat un loc de „pastorație” tot în spațiul rural, unde de altfel nici nu a vrut să meargă! Între cele două decizii de mutare disciplinară, în 1984, L.T. a fost scos din „pastorație” pentru refuzul său de a se subordona pe linia confesiunii reformate.
Refuzul său a fost făcut într-un context în care, implicându-se ca scriitor la revista maghiară clandestină „Contrapuncte” (1981-82), avea să fie monitorizat, din 1986, de ofițerii Comandamentului de luptă contra revizionismului și extremismului iredentist maghiar din Direcția I a D.S.S. Ca să inducă mai ușor în eroare exteriorul României, la cel mai înalt nivel decizional, el a pozat în „victimă” a regimului ceaușist, pe fondul în care deja diplomația revizionistă a Ungariei „sufoca” România, reușind astfel să câștige „bunăvoința” Senatului S.U.A., prin demersul pe care Comisia de Relații Externe l-a făcut pe lângă autoritățile române (ierarhia reformată l-a degrevat, între 1984-86, din calitatea de „pastor”)! „Problema” lui religioasă, grefată pe un „ambalaj” politic, ce se convenea de minune intereselor S.U.A. de a scăpa de Ceaușescu, nu și-a rezolvat-o nici după ce, în 1986, a redevenit „pastor” la Timișoara!
Criticile lui, religioase și politice, „raportate” Budapestei printr-o scrisoare, unde menționa cât de prigoniți sunt ungurii din România, l-au pus într-o situație conflictuală cu ierarhii reformați ai Timișoarei și a fost implicat într-un proces al cărui termen de evacuare (la Mineu, în Sălaj) fusese fixat pe 15 decembrie 1989! El a ținut cu tot dinadinsul nu doar să nu plece din Timișoara, dar să și sfideze decizia definitivă a unui tribunal românesc, tocmai pentru că fusese monitorizat în rețeaua serviciului secret al Ungariei, AVO (motiv pentru care col. Ioan Rușan, fostul șef al Compartimentului anti – STASI din U.M. 0110 a D.S.S., a susținut ulterior că ar fi trebuit să fie demis din funcția lui de europarlamentar), ca agent maghiar remunerat pentru diferite „servicii” (adjunctul Securității Timiș, col. Radu Tinu, a descoperit la doi agenți ai AVO, care părăseau România în 1989, o chitanță de mână semnată de L.T. din care reieșea că a primit suma de 20.000 lei)! În această situație, hungaristul L.T. ar fi trebuit să fie judecat de Statul Român pentru spionaj și trădare de țară, două capete de acuzare care evidențiau caracterul unui om periculos și mincinos (o vreme a tăgăduit colaborarea lui cu D.S.S., dar în cele din urmă i s-au găsit niște note informative edificatoare: însă dosarele lui L.T. se „ascund” în zâmbetul complice al „confratelui” său cu pseudonim maghiar, Imre Asztaloș, alias Virgil Măgureanu, șeful S.R.I. timp de 9 ani)!
Ridicarea în „slăvi” propagandistice a lui L.T. a fost „executată”, sub auspiciile Revoluției Române din 1989, tocmai pentru a i se crea această „aură” de „erou” (fals) al libertății, adevărului și dreptății. În realitate, în 15 decembrie, falsul revoluționar a ieșit de câteva ori la fereastra casei sale, asigurându-i pe cei prezenți că totul este în regulă și pot să plece liniștiți acasă! Abia în ziua următoare, pe 16 decembrie, revoluționarii (în marea lor majoritate români) au început să protesteze pe străzi, în timp ce „eroul revoluției” nu a făcut nici măcar un singur pas sub rafalele gloanțelor ucigașe (el a fost evacuat la Mineu, sub escorta Miliției)! Imaginea fantastică a lui L.T. a fost creionată exagerat de mass-media externă, cea atât de tendențios implicată în interpretarea evenimentelor din România, în condițiile în care acesta a fost cooptat de Ion Iliescu în C.F.S.N. adică la conducerea României, după care, ca „simbol” al Revoluției, s-a dus peste tot în lume, ca să ne denigreze, pe cheltuiala Statului Român! În rest, parcă nici nu mai contează că s-au „sărit” toate treptele inerente pentru a putea ajunge episcop de Oradea (1990), iar apoi europarlamentar – în 2007 (independent), în 2009 (pe listele U.D.M.R), în 2014 (pe listele Fidesz) și, între 2010-12, a mai fost și… vicepreședintele Parlamentului Europei!
Cu ură față de români și de România, în dezacord fiind cu concepția de Europă unită, L.T. și-a folosit fără nici un fel de scrupule „renumele” și autoritatea ca să „justifice” în chip calomnios politica segregaționistă a maghiarilor din România (pe temeiul căreia Transilvania ar dori să fie anexată, prin „arbitraj” internațional, Ungariei)!
COSTEL NEACȘU, Liga Scriitorilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști
