Comuna Izvoarele, așezată în celebra Câmpie Boianului, este o veche vatră de cultură și civilizație care, printre altele, a dat democrației și civilizației românești una dintre cele mai faimoase familii de boieri creștini filantropi: Familia Alimăneșteanu! Emblematic pentru istoria politică a României, cea de după abolirea Monarhiei, a fost și va rămâne pentru posteritate episodul cu revolta țăranilor din comuna Izvoarele împotriva colectivizării forțate, făcută de Securitatea comunistă, cu pistolul la tâmpla părinților și bunicilor noștri.
Cine este Ionel Constantin-Lele?
Arbitru de fotbal, fotograf amator, ghid turistic, colecționar de monede si de ilustrate cu artiști, fotbaliști si imagini din toate orașele României, Ionel Constantin din comuna Izvoarele este singurul locuitor al județului Olt, care a pus bazele unui muzeu privat al țăranului și, probabil, printre puținii din țară cărora le-a trăsnit prin cap această idee. După ani de zile de eforturi și cheltuieli materiale consistente, Ionel Constantin, zis Lele, a reușit să reconstituie, pe proprietatea sa (un adevărat colț de rai) un fragment din tradiția autentică țărănească din Câmpia Boianului. Dacă ai curiozitatea să pășești pragul acestui muzeu neobișnuit, vei rămâne uimit de varietatea uneltelor țărănești de altădată, care ne arată îndeletnicirile, ocupațiile, meșteșugurile tradiționale si multiplele calități pe care le au țăranii din Câmpia Boianului.
Țărani mândri, cu simțul proprietății în sânge, anticomuniști recunoscuți. Toată lumea a aflat despre Răscoala anticomunistă de la Izvoarele, atunci când țăranii au răsturnat mașina lui Ceaușescu… Hărnicie, perseverență, cinste, curaj, modestie, ospitalitate, fantezie, imaginație și spirit creator – iată calitățile acestor oameni de pe aceste meleaguri sudice, calități care se citesc privind cu interes obiectele de uz casnic, uneltele, mobilierul țărănesc, alte ustensile agricole, costume populare etc. Furci din lemn și fier, furci de tors, seceri, cozi, gresii, săpoaie, plug tras de cai, râșnite, curățătoare de porumb, roti de lemn, juguri, bănicioare cu care se măsurau grânele, furci de tors, sfredele de diferite mărimi, greble, talere pentru cântărit aluatul la brutărie, coșuri din nuiele, zdrobitoare pentru struguri, botnițe de cal sau de măgar de diferite mărimi, capcane pentru șobolani, coveți pentru frământat aluatul, linguri de lemn de diferite mărimi și forme, unelte de tâmplărie, samare pentru măgari, lăzi de zestre, ulcioare și străchini de lut, tăvăluge, ploști, fiare de călcat și câte alte lucruri extraordinare care ne arată arta lemnului, a fierului și a olăritului. Se știe că gospodăria țărănească a reprezentat, multă vreme, baza economică a societății, în funcție de coordonatele istorice și social-economice. Virtuțile artistice și pragmatice ale locuitorilor acestor ținuturi sunt reliefate și de caracteristicile bucătăriei oltenești, dominate, după cum se știe, de prepararea bucatelor la test în felurite oale de pământ. Le și vedem pline cu ciorbe de pui, de legume, de praz și lobodă, cu ciulama de pui, mămăliguță, cârnăciori oltenești, răcituri, mațe, tobă, sărmăluțe, vin și țuică.
Asta ne-au sugerat toate acele obiecte caracteristice bucătăriei din Câmpia Boianului. Am trecut, apoi, la costumele populare, care ne-au încântat privirea prin varietatea pieselor ce compun această secțiune, al tehnicilor și materialelor utilizate, al organizării motivelor decorative. Costume din pânzeturi naturale țesute în casă, costume de in, de cânepă, de mătase sau de borangic. Ba, mai mult, și un costum autentic de țigancă, pentru achiziționarea căruia pasionatul Lele a făcut eforturi mari, având în vedere felul în care proprietarul, un țigan de rasă, a negociat tranzacția respectivă. O altă secțiune a acestui muzeu este constituită din peste 2000 de volume de cărți, literatură română și străină, care pot fi împrumutate școlarilor din localitate. Trebuie să menționăm, stimați cititori, că, în cadrul acestui Muzeu, există șase locuri de cazare pentru cei doritori să vadă cu ochii lor minunățiile țărănești si, eventual, să facă un studiu de specialitate. Ionel Constantin nu înțelege atitudinea descurajatoare și indolența autorităților locale cu privire la ceea ce a făcut el pentru afirmarea comunei sale, subliniind, totuși, sprijinul moral și de îndrumare venit, în urmă cu 10 ani, din partea regretatului profesor , muzeograf și artist Traian Zorzoliu, directorul de atunci al Muzeului Câmpiei Boianului. Facem și acum, cum am mai făcut și în urmă cu ani buni, un apel, pe această cale, autorităților județene și forurilor de specialitate, ca să găsească o soluție, pentru a pune în valoare Minunea Muzeului Etnografic de la Izvoarele, Muzeul Țăranului plăsmuit de Ionel Constantin-Lele, sub egida RECOMPENSAR (Rețeaua Colecțiilor și Muzeelor Etnografice Particulare din România)
„Dacă vor să știe cine sunt, tinerii de azi trebuie să-si cunoască rădăcinile!”
„Am început să strâng toate aceste obiecte în urmă cu ani de zile, nu din ambiție, ci din pasiune. Primul obiect achiziționat este o furcă de lemn, de la un prof. de limba română, d-l Sandu, care a murit. Tot dânsul mi-a dat și o bluză lucrată. Apoi, încet, încet, s-a început cu Târgul de la Cotenița, unde trebuia să se prezinte miresele cu zestre și atunci am început să strâng marame, bluze și tot felul de lucruri. Mai târziu, am început cu oalele. Am clopote, masă țărănească… O să fac o cameră tradițională. Am început achiziționarea de roti de lemn, juguri, obiecte pentru război, foale, putinei, test de vatră etc. Avem și o zonă de cusături, aparate de radio vechi, o meliță, aparat de măsurat suprafețele agricole și compas, butoiașe, site de mălai, ciurel, obiecte în care se mulgeau oile, caprele și vacile, lampă de miner, în care băgai carbid și făcea o flacără, felinare. Brâuri, marame pe care le puneau pe cap fetele mari, miresele, multe din borangic. Am și din satele vecine, din zona Boianului.
Am și câteva tablouri făcute de artiști locali anonimi. Am peste 2000 de volume de cărți. Tot ce vedeți aici, ar trebui preluat de Consiliul Local. Mi s-a spus să le donez la primărie, dar nu sunt de acord. Mai mult Zorzoliu, când trăia, a spus că se duce la d-l Stănescu, președintele CJ Olt, să-i propună, că acum este un post de director de cămin, care să preia postul și să se îngrijească și de acesta. Acum, fiecare cu interesele și prioritățile lui. Până acum, doar eu m-am ocupat de achiziționarea acestor obiecte. Trebuie să se găsească o modalitate de preluare, poate chiar să fie si o anexă a unui muzeu. Majoritatea comunelor și-au făcut un punct muzeistic în localitate, dar nu au ajuns la performantele acestui Muzeu. În fiecare zi, scot din buzunar câte 400-500 de mii lei vechi pentru a cumpăra anumite obiecte. Am intrat în joc și nu mai am ce să fac, trebuie să joc până la capăt. Nu pot să mă mai opresc. Cineva îmi spunea că am boala lui Calache, care aduna și strângea totul.
Eu zic că sunt un om normal, care vrea să scoată în relief dragostea față de valorile sacre ale acestui popor. Mândria noastră locală, care trebuie transmisă generațiilor viitoare… Pentru că, dacă vor să știe cine sunt, tinerii de azi trebuie să-și cunoască rădăcinile!”, ne-a spus Ionel Constantin, zis Lele, din Izvoarele, județul Olt. Omul care recită și spune orațiile și dezlegarea mirilor la nunțile organizate în zonă, omul care îngrijește arici și broaște țestoase, omul care construiește ziduri și clădiri din sticle. Ce mai încolo și-ncoace: Ionel Constantin este un fenomen care trebuie cunoscut…
De ce vrea Ionel Constantin-Lele să candideze la primărie?
În mod normal, un astfel de om cu asemenea preocupări legate de cultura tradițională a acestor locuri de legendă, n-ar trebui să fie interesat de politică. Dar, cum în patria noastră politica le face și le desface pe toate, acest urmaș al bravilor țărani din Câmpia Boianului a aderat, recent, la partidul PRO România. Întrebat de ce vrea să candideze la Primăria comunei Izvoarele, Ionel Constantin-Lele a răspuns cu demnitate:
«Voi candida la această demnitate publică, în primul rând, pentru a echilibra scena politică din comuna noastră, unde lucrurile nu stau așa cum trebuie, din cauza faptului că puterea executivă stă în mâna unui singur om, care are mașina lui de vot, ce-i acordă puteri discreționare. Voi candida la Primăria Izvoarele, pentru a trage un semnal de alarmă privind distrugerea tradiției și degradarea educației școlare în comuna noastră. Voi candida la Primăria Izvoarele pentru a le spune oamenilor ce înseamnă fonduri europene și cum se pot obține acestea, pentru a dezvolta ramura economică de bază a acestor locuri, cândva, îmbelșugate – Agricultura. Voi pleda, în proiectul meu politic, pentru dezvoltarea infrastructurii comunale, pentru amenajarea șanțurilor și trotuarelor, pentru modernizarea străzilor prin asfaltare și consolidare, pentru atragerea de fonduri pentru micii întreprinzători, pentru reamenajarea și modernizarea școlilor din comună, pentru reabilitarea cișmelelor, înființarea unei echipe de fotbal, înființarea zilei comunei, amenajarea unei mini-piețe agricole, atragerea de investitori privați, pentru a crea locuri de muncă. Voi lupta pentru corecta alocare și gestionare a bugetului local, voi susține activitățile culturale cu care altădată comuna Izvoarele se mândrea, voi pune în funcțiune Căminul Cultural care a fost creat pentru luminarea tineretului și pentru conservarea culturii tradiționale.
Voi crea locuri de agrement și locuri de joacă pentru copii, voi organiza simpozioane și evenimente pentru cinstirea și comemorarea foștilor deținuți politici, cei care s-au opus colectivizării forțate în comuna noastră. Candidez la funcția de primar al comunei Izvoarele, din partea Partidului Pro România, pentru a reda demnitatea de altădată a comunei noastre și pentru a asigura prosperitatea oamenilor.
Sloganul meu cu caracter general este următorul: „Locuitorii comunei Izvoarele merită mult mai mult decât le oferă actuala administrație politică!”»
Dumitru Sârghie
