Actor și poet, polițistul Nicolaie Dincă recidivează lansând în spațiu public încă o carte de poezie, intitulată „Lumina dragostei”. Apărut în condiții grafice deosebite, volumul d-lui Nicolaie Dincă este însoțit de pictura cu totul și cu totul rafinată a artistului plastic slătinean, prof. Luminița Mișu, despre care regretatul pictor și grafician Nicolae Truță a scris, cândva, într-un ton apreciativ și optimist.
Despre poezia lui Nicolaie Dincă au scris Marian Malciu, poet, prozator și fost polițist, precum și prof. Victor Iacobescu, poet și publicist recunoscut.
Prof. Victor Iacobescu:
Lumea ca o permanentă căutare a iubiri perfecte
„În discursul liric din poezia lui Nicolaie Dincă există o confesiune însingurată și apăsătoare. Ea se manifestă pe coordonatele unei tematici coerente în diversitatea ei: neliniștea, moartea, îndoiala, necunoscutul, necomunicarea, singurătatea.
Delicate și elegante, poeziile descoperă lumea ca o permanentă căutare a iubiri perfecte. Versurile mizează pe imagini, pe simboluri, pe figuri și idei poetice.
Volumul ne propune un poet cu imaginație, creativ, astfel încât să semnifice liric trăiri exaltante. Având sub control mijloacele și inspirația poetică, Nicolaie Dincă este capabil să evolueze și să devină notoriu, un poet ce face din tema iubirii o aspirație pentru o ascensiune în lumea scriitorilor olteni.”
Nicolae Truță:
Crâmpeie de culoare
„Aflată la prima sa expoziție personală, Luminița Mișu prezintă publicului crâmpeie de culoare, cu sensibilitate și har. Și cum debutul, pentru fiecare dintre noi este certificatul ce atestă gradația interioară a sentimentelor pentru lumea înconjurătoare, privită cu ochii minții și ai sufletului, este, în egală măsură, și o acoladă deschisă plăsmuirilor viitoare…”
Dumitru SÂRGHIE
Veneția, toamna
Veneția este minunată când plouă,
cu farmecul ei, cu nuanțele sale,
Cu frunze plutinde, vopsite cu rouă –
Gondolele-lebădă, din Gran’ Canale.
Laguna vibrează ca o nacelă,
De briză, de valuri, de zumzet uman,
De șoaptele calde de sub umbrelă,
Pornite din inimi, ce bat simultan.
Toamna, aici, te învăluie-o boare,
Acoperă aburi unda cu un nor…
Ce, dacă-i umed afar’ și-i răcoare?…
Cei iubiți se ascund sub dragostea lor.
În piața San Marco, ca într-o mare,
Curg străzile – râuri întortocheate,
Oameni și vise-n eternă plimbare,
Cântă hulubi canțonete uitate.
Pe ganguri, sub streșini, ferită de ploi,
Se târguiește cântând mandolina…
Pe-aici, într-o toamnă, trecurăm și noi,
Deciși să cătăm prin cețuri lumina.
Nicolaie DINCĂ
