Într-o lume din ce în ce mai robotizată și desfigurată moral și spiritual de politică și de evoluția tehnicii, o lume din care nici România nu este exclusă, noi – cei mai de demult – tresărim la auzul unui glas ingenuu și la frumusețea naturală a unei sfinte tinereți, a unei fete cu îngeri în sânge… Ne străduim să ieșim, măcar temporar, din menghina unei civilizații materialist-dialectice, care ne îndepărtează de Dumnezeu și de fiorul metafizic al poeziei, care, de la facerea lumii, încă plutește în aer, fior pe care, din păcate, noi nu-l mai simțim. Încercăm să descoperim, pe ici pe colo, oaze de frumusețe, de curăție morală și de simplitate clasică, așa cum a fost ea lăsată de Creator. Și, iată că, uneori, reușim…
Stăm de vorbă astăzi cu tânăra și frumoasa studentă Magda Dîrnea, coborâtoare din Vălenii Oltului nostru milenar, o fată care, printre alte „ocupațiuni” (ca să ne exprimăm moromețian) cântă și muzică populară autentică. O domnișoară care, în ciuda tinereții sale și a vremurilor în care trăim, lipsite de sensibilitate (ca să mă exprim cât se poate de civilizat), a rămas conectată la valorile fundamentale ale credinței strămoșești, ale dragostei de patrie și neam, ale îndumnezeirii cuvântului…
Marga Dîrnea – frumusețe, grație, rafinament. Iată atributele unei studente care are pasiunea muzicii populare. Ce-ar mai fi de spus despre tine, Marga Dîrnea?
Frumusețe, grație, rafinament… Ați enumerat calitățile principale ale prototipului feminin, ale femeii de ieri și de azi sau – mai concret spus – al fiecărei fete și femei din lume. Eu sunt doar una dintre aceste femei, care poate spune că se poate individualiza numai prin modul în care își exprimă dragostea față de muzica populară. Ceea ce aș mai putea adăuga la spusele dumneavoastră nu este decât bucuria și entuziasmul pentru a pătrunde mai lin în universul muzicii tradiționale, dăinuitoare de decenii și curiozitatea de a înțelege ce ascunde această cântare vârstnică, de sorginte folclorică.
Muzica populară are niște caracteristici speciale: spirit național și artă pe limba sufletului românesc. Cum o simți tu și cum o redai auditoriului?
Într-adevar, muzica populară are caracteristici speciale, care o deosebesc de celelalte genuri muzicale, printre care unicitatea. Țara noastră este o țară minunată, iubită și râvnită încă din timpul războaielor daco-romane. Fiecare fiu de-al său a căutat, de-a lungul timpului, să își arate recunoștința față de neamul său, de originea sa. Unii prin slujire și abnegație, alții prin compozițiile literare de tot felul, prin creația poetică, prin dans, prin păstrarea numelui de „român” în fața „oportunităților” străine. Cu toții și-au arătat patriotismul și iubirea, pentru ceea ce avem noi acum, deja finalizat după atâtea lupte grele și după atâta sudoare.
Iată ceea ce face ca muzica populară să fie unică – graiul românesc. În acest mod îmi exprim eu mândria că m-am născut și am crescut pe aceste plaiuri romanești. Eu nu cânt, îmi arăt doar recunoștința față de patria mea și față de oamenii care formează națiunea română, prin sinceritate și simplă comunicare cu sufletul românesc.
Cum împaci pasiunea artistică muzicală cu Facultatea de Bussines și Turism?
Viața, în sine, poate fi înțeleasă numai dacă este trecută prin filtrul rațiunii și apoi prin cel al inimii. Eu nu mă abat de la această regulă. Așadar, în calea formării mele ca om, pasiunea pentru muzică se îmbină extraordinar de bine cu specializarea facultății pe care am ales-o. Ceea ce mă ajută să îmi dezvolt personalitatea lăuntrică – muzica – aceea care îmi ușurează socializarea, poziția mea în societate, pentru că, până la urmă, totul se restrânge într-un singur element și cel mai important – aproapele nostru.
Ce sentimente ai de comuna ta natală – Văleni?
Consider că orice om nu poate nutri decât sentimente de dragoste față de spațiul în care și-a petrecut copilăria, cu atât mai mult dacă s-a și născut acolo. Comuna Văleni reprezintă nu numai locul meu de obârșie, ci și o parte importantă din inima mea. De la momentele minunate în care cutreieram, copilă fiind, potecile înfrunzite și până la întâlnirile anuale, organizate cu prilejul diferitelor sărbători din comuna mea, când mă prezentam pentru a cânta și, bineînțeles, pentru a mă înfrupta din pepenii copți, gata să plesnească. De fapt, comuna Văleni reprezintă locul în care am descoperit să fredonez și, cu pași mărunți, să-mi formez glasul pentru muzica populară.
Comuna Văleni este o alăturare de trei termeni: viață, iubire și eu. Nu pot să închei fără să enumăr și câteva versuri din cântecul pe care l-am făcut special pentru satul meu: ,,Satule, frumos meleag,/ În tine mă-ntorc cu drag,/ Tot mai des fac cale-ntoarsă,/ Rădăcina mea-i acasă”!
Ce pasiuni literare ai? Mai citește generația ta literatură?
Sunt de părere că lectura este indispensabilă omului. Mie mi-a fost și îmi va fi mereu. Fiecare nu poate avea decât o experiență de viață, însă, prin intermediul cărților, poți căpăta o experiență infinită, aș putea spune.
Literatura a fost pentru mine cel mai bun mijloc de a afla și a analiza personalitatea umană. Am început cu scrierile specifice gândirii puerile și nelipsite din scenetele școlare, preferata mea fiind „Soacra cu trei nurori”, de Ion Creanga, pentru ca, mai apoi, să cunosc drumul anevoios și plin de primejdii ale personajelor principale din opera lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari”. Am citit-o când eram în clasa a IV-a, la sfatul doamnei profesoare de istorie, însă de acolo am învățat ce înseamnă curajul și determinarea. Cum eram de mică o fire ,,aventurieră”, și „Aventurile lui Huckleberry Finn” mi-au trecut prin mână, dar ceea ce m-a cucerit cu totul a fost stilul profund al lui Eliade. Aparent, hotărâtă și sigură pe sine, mi-a atras atenția prima carte citită „Maitreyi”. Așadar, am fost încântată să citesc gândurile celor care au ajutat la formarea limbii române, așternute în versuri sau proză, însă îi susțin și pe scriitorii contemporani, care sper să continue ceea ce au început marii noștri artiști literari. Chiar dacă părerile sunt sceptice, aparențele nu spun totul.
Da, generația mea este absorbită, în totalitate, de furtuna tehnologiei, iar în zilele noastre, rafturile gem de greutatea cărților ce sunt așezate cu multă acuratețe de cei încă interesați de ele, dar și de tristețe, pentru că nu le ușurează nimeni munca, însă optimismul și-a spus mereu cuvântul. Cred că tinerii de vârsta mea vor cunoaște frumusețea cărților, chiar dacă vor fi cunoscut mai întâi efectele nocive ale tehnologiei care îi sugrumă lent. Trebuie să continuăm să credem în noi, în tinerii acestei țări. Schimbările în bine sunt întotdeauna binevenite.
O întrebare „clasică”: cum stai cu dragostea?
Știți, în rusă este o expresie: „Sobaki laiut, a karavan ideot” (câinii latră, caravana trece, n.r.). Tot așa și eu, nu mai dau atenție la tot felul de bârfe – dacă ies cu un bărbat la o cafea asta nu înseamnă că este iubitul meu. În opinia mea, viața personală este un spațiu privat care ne privește doar pe mine și persoana care îmi este alături.
Ce mesaj ai către foștii tăi profesori din Olt, dar către consătenii tăi din Văleni?
În primul rând, vă mulțumesc, domnilor profesori, pentru că nu v-ați străduit doar ca noi să învățăm obiectul activității dumneavoastră, ci ați și reușit să ne insuflați valorile inerente conduitei umane, ne-ați învățat ce înseamnă să fim oameni. De aceea, gândurile mele de recunoștința vor fi mereu îndreptate către dumneavoastră, mai cu seamă pentru că știu că nu suntem singura generație, eu și colegii mei, care nu va uita nicicând învățăturile, sfaturile și prezența dumneavoastră.
Iar dumneavoastră, dragii mei consăteni, mulțumirile rostite ar fi de prisos fără perseverența mea în încercarea de a materializa tot ce am învățat de la dumneavoastră, cei din comuna noastră, și de a arata dragostea pentru cântecul popular, ajungând acolo unde mi-am propus.
Fără dumneavoastră, oamenii lângă care am crescut și oamenii lângă care am învățat ce înseamnă educația, nu aș fi reușit să cunosc cu adevărat sentimentul gratitudinii.
Știu că ai și câteva melodii ale tale… Cât de aproape ești de lansarea unui album Marga Dîrnea?
Da, este adevărat, până acum am patru melodii imprimate la Doina Gorjului. Următorul pas ar fi să filmez câte un videoclip pentru fiecare dintre ele. Sunt melodii inspirate din viața de zi cu zi, cu bune și cu rele, așa cum este croită, din trăirile mele dar și din experiențele celorlalți. Așa cum am așternut mai sus câteva versuri pentru a desluși misterul și a vă face cunoscute melodiile mele, am să vă scriu și acum… În melodia dedicată părinților mei am surprins tot ce a trebuit și anume faptul că părinții mei m-au crescut și mi-au oferit o educație aleasă și nu mi-a lipsit nimic, drept dovada am ultimele versuri: ,,Iar peste ani, de-o vrea soarta,/ Dreaptă să-mi fie răsplata,/ Să vă bucurați din plin,/ C-aveți cel mai bun copil”.
Viața mai mereu te supune la încercări, te îngenunchează, dar pe cer există întotdeauna o rază de soare care ne luminează și ne dă putere să continuăm. Exact așa am pus și eu în cântecul meu ,,Firicel de iarba crud,/ Bătut de ploaie și vânt,/… Dar am fost tot în picioare,/ La prima rază de soare!”
Bineînțeles, nu se putea fără să am și o melodie dedicată iubirii ,„Sfântă și curată este/ Neică, dragostea ce-ți port,/ Din sufletul tău, o viață,/ Știu că n-ai să mă mai scoți”.
Desigur, îmi doresc nespus de mult să ajung și la lansarea unui album, în viitorul apropiat și promit că am să ies mai des în fața dumneavoastră, pentru a vă cânta și încânta.
La ce manifestări vei participa, în viitorul apropiat?
Pe data de 7 martie, se va organiza un spectacol în comuna mea, Văleni, spectacol care va avea loc la Căminul Cultural. După care urmează, pe data de 17 martie, la Cinema Slatina și, la scurt timp, voi participa la ,,Festivalul Național de Muzică” din București.
Dumitru Sârghie