Monarhia este o formă superioară Republicii!

D-le Buzatu, scena politică a Olteniei noastre profunde pare să fie un pic mai tristă fără prezența dvs. … Care sunt, în aceste momente, direcția și crezul dvs. politice?

Mă luați prin surprindere … Dar trebuie să recunosc și eu faptul că viața politică oltenească lâncezește, cu toate că județele Olteniei au avut mereu reprezentanți de seamă în aparatul guvernamental. Poate că această lipsă de efervescență se petrece și pentru că liderii olteni ajunși la București uită.

În ce mă privește, rămân un adept necondiționat al valorilor liberalismului, așa cum au fost definite imediat după 1990 de câțiva gânditori și mă refer aici în special la Horia Rusu și Dinu Patriciu. Liberalii consideră că ordinea spontană este superioară ordinii impuse, decretate. În consecință, prin programul și prin acțiunea sa politică, liberalul trebuie să susțină reforma statului maximal de astăzi pentru transformarea sa într-un stat minimal, dar flexibil, eficient și mai ales puternic. Statele lumii sunt într-o permanentă competiție mondială, iar România nu poate urca în clasamente decât susținând un capitalism românesc, integrat Uniunii Europene și capitalismului globalizat. Nu spun o noutate dacă afirm că traversăm o perioadă extrem de tulbure din orice perspectivă privim lucrurile: economic, social, politic, chiar geostrategic. Soluțiile acestor probleme sunt dificile și ceea ce este mai grav, este că se lasă prea mult așteptate.

Revenind, trebuie să constat că liberalismul este foarte slab reprezentat pe scena politică românească, deci și soluțiile de care vorbeam mai devreme nu vor veni prea curând. Este păcat, pentru că lucrurile evoluează și economia mondială nu va aștepta ca România să-și rezolve problemele interne pentru a face față confruntărilor externe. Dimpotrivă, competitorii se vor bucura, pentru că va fi mai mult loc pe piață. Gândiți-vă că niciun guvern nu poate face loc pe piața mondială pentru mărfurile produse în economia națională. În schimb, mărfurile se vor impune pe piețe prin ele însele, dacă sunt produse într-o economie liberă. Astfel de exemple abundă în ultima sută de ani și multe dintre ele sunt exemple de urmat chiar și astăzi.

Sunteți un mare luptător pentru restaurarea Monarhiei în România. Credeți că generația dvs., care e și a mea, va ajunge să-și vadă țara sub sceptrul regal?

Cred cu toată sinceritatea că Monarhia este o formă de guvernare superioară Republicii și nu doar pentru că cel mai bun exemplu rămâne crearea statului modern românesc de către Regele Carol I. Mai mult decât în orice altă formă de organizare, Monarhia înseamnă un echilibru perfect între instituțiile statului. Șeful statului nu este supus încercărilor electorale și din acest motiv este deasupra jocurilor politice. Un monarh nu va fi niciodată tentat de populism și demagogie și va avea mereu doar grija poporului său. Avem destule exemple în Europa de azi.

Dar aceasta e o abordare sentimentală. Tehnic vorbind, România poate să redevină Monarhie doar printr-un referendum. Din păcate, actuala Constituție nu dă posibilitatea legală pentru consultarea populației pe acest subiect, deoarece există un articol (152) prin care forma republicană de guvernământ nu poate fi supusă revizuirii. Așadar, înainte de a vorbi despre revizuirea Constituției, trebuie revizuit articolul 152, astfel încât un eventual referendum pe tema formei de guvernământ a statului să poată fi organizat. Vă mărturisesc că sunt dezamăgit de faptul că revizuirea Constituției a fost unul dintre proiectele politice despre care s-a discutat intens în ultimii doi ani, dar niciun partid politic nu și-a asumat o poziție fermă în raport cu revizuirea articolului 152, nici măcar PNL, deși președintele partidului de atunci, d-l Crin Antonescu era nu doar un monarhist declarat ci și președintele Comisiei de Revizuire a Constituției. O frumoasă excepție a făcut Partidul Conservator care, la una din întâlnirile de etapă cu președintele Klaus Iohannis, a înscris subiectul formei de guvernământ a României pe agenda discuțiilor.

În final, ca să vă răspund la întrebare, voi afirma că ne vom vedea țara sub spectru regal atunci când partidele politice din România vor iniția revizuirea Constituției. Iar pentru acest scop, toți cei care cred în valorile monarhiei ar trebui să acționeze asupra fiecărui parlamentar pe care îl cunosc, cerându-i implicarea. Discuțiile pe acest subiect sunt foarte frumoase, dar trebuie să le depășim trecând la acțiune.

Vă mândriți că sunteți contemporan cu d-l Călin Popescu Tăriceanu, cel care, reeditând parcă parcursul ultimului prim-ministru liberal din perioada interbelică, a făcut pact cu diavolul, adică cu Victor Ponta, urmașul ideologic al lui Ion Iliescu?

Politica contemporană este foarte interesantă și dinamică, iar domnii Tăriceanu și Ponta sunt doar o mică parte din distribuție. Dacă vorbim despre pact cu diavolul, mai degrabă aș da ca exemplu fuziunea PNL cu PD-L, o mișcare politică ce va avea consecințe grave, îndeosebi asupra liberalismului românesc.

Stând strâmb și judecând drept, alianța lui Tăriceanu cu Ponta nu este mai gravă decât alianța lui Antonescu cu același Ponta sau dacă vreți un exemplu mai recent, decât alianța lui Geoană cu Blaga. De fapt, în toate cazurile vorbim despre un echilibru politic precar, rezultatul direct al lipsei de apartenență ideologică a celor două mari partide, PSD și PNL. Din fericire, legislația românească va permite în curând constituirea de partide politice cu mai mare ușurință decât până acum. Sper că în acest fel vor apărea noi partide care ne vor da tuturor posibilitatea să nu mai avem de ales doar între două opțiuni, PSD – așa-zisa stângă și PNL – așa-zisa dreaptă.

În ce-l privește pe Ion Iliescu, aș spune că nu are urmași ideologici sau chiar dacă-i are nu-i vedem. Politica românească a suferit transformări considerabile în ultimii zece ani și niciunul dintre liderii incontestabili nu a lăsat o moștenire politică. Mai avem și exemplul lui Emil Constantinescu și chiar și al lui Traian Băsescu. Toți foștii președinți ai României sunt astăzi niște lupi singuratici și niciunul nu se poate lăuda cu formarea vreunui curent important.

Județul Dolj, Bănia – capitala Olteniei, sunt sub ocupație pesedistă. Lucrurile merg prost, Parlamentul și Guvernul sunt pline de corupți, războiul bate la ușă, sărăcia și șomajul au atins cote alarmante. Ca liberal pur-sânge, credeți că există vreo cale de ieșire din acest marasm?

N-aș spune că-i vorba de „ocupație”. Să nu uităm că toți conducătorii, pe orice palier s-ar afla, sunt aleși de oameni, iar mulți dintre aceștia sunt chiar re-aleși. Altfel, sunt de acord că lucrurile merg prost, deși dacă ne uităm pe sondaje vom observa că o bună parte din populație consideră că România evoluează în direcția cea bună. Problema este că, indiferent ce crede lumea, țara noastră se găsește mereu în coada tuturor clasamentelor europene. Din când în când, ne mai aducem aminte că nu avem autostrăzi și începe o dezbatere națională întreruptă doar când mai moare un om cu zile și începem altă dezbatere națională, pe sănătate desigur. Dar, așa cum spuneam și la începutul discuției noastre, țările din jurul nostru nu stau după noi să aștepte să terminăm dezbaterile televizate, ci dimpotrivă, evoluează. Și noi vom schimba această situație atunci când vom avea un proiect național în jurul căruia să se strângă toată lumea. Deocamdată nu avem, deși nu a existat o campanie electorală în care să nu se vorbească despre asta.

Când aveți de gând să reveniți în „politica mare”?

Nu știu când și nu știu nici dacă o să revin. Am tot felul de discuții în acest sens, dar vă mărturisesc că îmi este greu să iau o decizie. Poată că dacă voi reveni în politică, nu va fi în politica mare, la nivel național ci doar în politica mică, la nivel local. Dar vom trăi și vom vedea!

Ce activități pro-monarhiste mai puneți la cale?

Ca în fiecare an, voi merge la 10 Mai la Palatul Elisabeta pentru a fi alături cu Familia Regală a României și cu toți prietenii care împărtășesc acest deziderat.

Dumitru SÂRGHIE