La prestigioasa editură Hoffman, a cărei notorietate a depășit deja fruntariile Olteniei, a apărut în vara acestui dramatic an, 2020, o absolut remarcabilă lucrare științifică cu titlul Monografia comunei Slătioara-Olt, purtând semnătura domnilor Radian Vasile și Cornel Manolescu, profesori și publiciști cunoscuți și recunoscuți în spațiul presei scrise din Olt și nu numai.
Din respect pentru opinia calificată, voi lăsa în sarcina specialiștilor analiza de fond a conținutului acesteia , intervenția mea referindu-se strict la impresia produsă asupra omului obișnuit, simplu cititor iubitor de lectură și avid de informație.
La prima vedere, s-ar putea crede că monografia unei așezări rurale se adresează în cea mai mare măsură doar celor interesați, în speță oameni ai locului, faptele și datele prezentate ținând de ceea ce numim îndeobște mica istorie. Nimic mai fals, pentru că Marea Istorie, a Universului și a Omenirii, este în esență doar corolarul acestor mici istorii, fundamentală pentru evoluția societății, a lucrurilor, faptelor și evenimentelor în desfășurare. În vremi trecute, lucrările de acest gen erau opera intelectualilor satului, învățător sau preot, recompensați pentru munca lor cu diferite grade profesionale. Și în zilele noastre este tot cam așa, mai puțin partea cu recompensa pentru munca prestată.
Revenind la subiect, lucrarea în ansamblu reușește să răspundă la cel puțin două dintre cele trei mari întrebări dintotdeauna ale condiției umane : cine suntem, de unde venim, încotro mergem, dând explicații pertinente referitoare la istoria și evoluția comunității locale slătiorene.
Pe cei care vor dori să se aplece peste paginile ei îi avertizez că parcurgerea acestei cărți nu reprezintă o lectură facilă, fiindcă monografia în discuție este o carte grea și la propriu – 481 de pagini marcate – și la figurat, multe din informațiile științifice oferite depășind nivelul mediu de înțelegere. Cei doi autori nu s-au mulțumit cu puțin și au realizat o prezentare aproape exhaustivă a tuturor sectoarelor de activitate și a vieții oamenilor locului, răscolind arhivele în căutarea de informații și date definitorii pentru existența membrilor acestei comunități. Spuneam mai sus că este o carte frumoasă și utilă. Da, și trebuie neapărat citită. Eu, fără această lectură, n-aș fi cunoscut poate niciodată atât de interesantele elemente de istorie veche ale acestei așezări, m-a bucurat faptul că eroii slătioreni ai celor două războaie mondiale au apărut cu fotografie în paginile cărții, azi când recunoștința este o floare atât de rară, n-aș fi știut de existența celebrului cor sătesc de aici sau că personalități marcante ale vieții publice ca mitropolitul Nifon Criveanu, prof. univ. dr. ing. Paul Obrocea, diplomatul de carieră Petru Tănăsie, poetul Dan Rotaru sunt fii ai acestui sat. Ca și mulți alții între care trebuie neapărat amintit admirabilul Ilie Criveanu, un autentic Domnu Trandafir pentru oamenii locului.
Poate veți zâmbi, dar am adunat informații foarte interesante și despre cele două motorete de fabricație românească – Carpați și Mobra – produse la Zărnești, în județul Brașov, celebre în copilăria și tinerețea mea. Și câte și mai câte.
Ca o pișcătură, unica de altfel, consider că prezentarea cam in extenso a meritelor unora dintre contemporanii implicați în activitățile desfășurate la nivelul comunei ar fi putut fi un pic temperată și lăsată viitorimea să se pronunțe asupra lor.
Nu pot să închei fără a recunoaște că e un gest aproape sinucigaș să încerci să exprimi chiar și niște considerații personale după memorabilul Cuvânt Înainte cu care debutează monografia, un document de înalt nivel cultural și științific, cu un stil elevat, care iradiază un patriotism autentic și ardent sub semnătura directorului Muzeului Județean de Istorie-Olt, dr. Laurențiu Guțică-Florescu care a pus mult suflet în cele scrise, ca un slătiorean (?) get-beget. Pentru care eu, dacă aș fi întrebat, aș spune că ar merită Titlul de Cetățean de Onoare al comunei Slătioara, ca și cei doi cronicari ai zilelor noastre care au adăstat/zăbovit îndelung asupra acestei scrieri, cu eforturi urieșești, pentru ca slătiorenii din zilele noastre să ia aminte iar cei din viitor, ca și contemporanii, să aprecieze și să continue opera înaintașilor.
Și ca să fiu onest până la capăt, voi încheia cu cele mai potrivite cuvinte: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”
2 noiembrie 2020
Alexandru Fifoiu Delaseaca
