În cartea „1984” a lui George Orwell era o mașinărie numită Versificator, care se ocupa, printre altele, cu făcutul de muzică pentru plebe. Mi se pare că mașinăria asta deja există în muzica românească, transpusă în niște băiețași trași la indigo care cântă de feel, fire, desire, higher, baby pe același clampa-clampa cu puțin acordeon, pe care l-ai recunoaște dintr-o mie a fi sound-ul românesc. Și băiețașii ăia arată toți la fel. Piticuți, cu ochelari de soare mari, care să le ascundă trăsăturile de oier, tricou decoltat și freza aia sinistră de cocalar pe care o vezi peste tot: chel și cu o smoacă de păr ondulat în vârf. De parcă o creatură a făcut caca pe scalpul lor. Ca niște personaje dintr-un film cu proști. Iar ele, aceleași trăsături vulgare, doar că ascunse de data aceasta de doi cm de tencuială sub care abia se ghicesc craterele de acnee vulgară. Iar muzica este făcută clar de un singur tip.
Îmi imaginez un grăsan cu o șaormă într-o mână și tastatura în cealaltă, amestecând aceeași serie de 20 de sunete, până iese ceva care sună exact ca tot ce a mai ieșit până atunci, dar e destul de diferit încât să se pună ca melodie nouă. Și se chinuiește să vadă ecranul, că are ochelari de soare pe ochi. Versurile sunt făcute clar de un program care amestecă același vocabular limitat de 200 de cuvinte în engleză cu, opțional, 50 în spaniolă și 50 în portugheză. Că, dacă bagi și trompetă, trebuie să ai versuri în spaniolă sau portugheză. Doar dacă ești un șomer antisocial îți poți permite să nu te expui la muzica asta îndobitocitoare pentru un om care nu e deja dobitoc. Te simți mai prost cu fiecare secundă în care-i auzi pe cetățenii ăștia cum se împiedică miorlăit de cuvinte în engleza lor de baltă învățată din filmele cu Steven Seagal. Și, miraculos, când cântă în română, e și mai enervant. Mai au reticențe oamenii în a fredona tâmpenii cu mamasita desire fire, da’ de când Connect-R are insomnii, treaba asta cu „Eu vara nu dorm“ a devenit tic verbal și mod social acceptat de a începe și a termina o conversație. E trist că muzica s-a transformat din activitate relaxantă în chestie care-ți aduce aminte cât de proști sunt cei mai mulți dintre oameni.
C.T. STURZU
