Cartea adusă în casă face curățenie printre gânduri și superstiții, luminează cotloane obscure și adeseori înspăimântătoare ale memoriei locatarului și îi înlătură căderea în ignoranță. Așezate pe rafturi, cărțile impun să fie duse la vechituri multe alte obiecte inutile, unele produse ale kitsch-ului, care au tronat pe rafturi ani în șir, chiar și decenii, dar la care se renunță ca prin minune, dintr-o dată, cu toate că făceau parte din cultura familiei. Cartea ia locul și carpetelor de bazar aducând lumină și eleganță spațiului. Cartea o putem asemăna cu un personaj fantastic, imaginar, în stare să modifice orice: ținuta devine mai verticală, mai elegantă, privirea mai ageră și mai prietenoasă, se dispersează instinctele și deprinderile rele, se etalează bunele maniere și vorbele curg inteligent…
Artistul francez, de origine germană Albert Mentzel și-a exprimat gândurile într-o carte, numită chiar „Universul cărților”, astfel: „Orice activitate umană este, în ultimă instanță, tributară cărții. Întregul Univers, cu trecutul și prezentul lui, poate fi citit, studiat și trăit din fotoliu. Înseși proiectele de viitor se vor ivi din semnele așternute pe pagina albă”.
Cartea nu numai că a adunat, dar a și produs de-a lungul secolelor înțelepciune, a fost cântată în versuri și în gândire, a devenit obiect de legendă. Filosoful Michel de Montaigne, o lua drept tovarăș de drum considerând-o „cea mai bună provizie pentru călătoria omenească”, iar pentru scriitorul Georges Duhamel, cartea este „prietenul singurătății”, în timp ce pentru Victor Hugo, cartea „este un prieten rece, dar sigur”. În gândirea românească, Nicolae Iorga a dat slovelor o exprimare metaforică, cu totul deosebită, ce a rămas posterității: „litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viața ta.”
Influențând mediul, statutul și atitudinea, cartea nu este doar un prilej de delectare, ea poate influența pozitiv pacea și ordinea familiei, a grupurilor sociale, iar în istoria contemporană, la nivel general uman, s-a dovedit că poate deveni chiar o armă a binelui sau a răului. Este normal să dorim ca în casele noastre să nu intre decât armele binelui și de aceea cartea este utilă, în vederea perpetuării valorilor culturale.
Prof. Dr. Ștefania Marineanu
