AcasăNicolae Coande: Poetul este un idiot care nu vrea să fie idiotizat
Array

Nicolae Coande: Poetul este un idiot care nu vrea să fie idiotizat

În urmă cu două săptămâni, Biblioteca Județeană „Ion Minulescu”, condusă eficient de Florin Cârstea, a lansat cartea poetului Nicolae Coande – „Nu m-au lăsat să conduc lumea”. Trebuie spus că Nicolae Coande este secretar literar al Teatrului Marin Sorescu din Craiova. Alături de poet a adăstat Ana Toma, directorul Editurii Max Blecher, care a vorbit despre „misticitatea” descoperită în paginile cărții lui Nicolae Coande. La lansare, au fost prezenți ziariști locali și oameni de cultură din arealul nostru oltenesc, precum și Paul Popescu, fost senator al României, actualmente președinte al Asociației Naționale Pentru Restaurarea Monarhiei, împreună cu graficianul Cristina Bacicu Botez, prieteni ai autorului.

Prezentăm, în continuare, câteva elemente din biografia poetului, rostită – in integrum – de Florin Cârstea, precum și un fragment din cuvântul său lansat cu această ocazie sublimă.

nicolae conade 108Este un poet care depășește limitele geografice ale țării

«Nicolae Coande s-a născut în județul nostru, la Osica de Sus, 23 septembrie 1962. Copilăria, spune dânsul, și-a petrecut-o pe malurile Oltețului. Ca orice tânăr, a fost îndrăgostit de frumusețile ținutului, i-a plăcut mult să cunoască oamenii, a avut trăiri frumoase, care l-au marcat și care i-au influențat și poezia. Debutează în 1986, într-o revistă de importanță națională, o revistă care a făcut și face, în continuare, servicii deosebite culturii din arealul județului nostru și nu numai. Este vorba de revista „Ramuri”. Anterior, a avut publicații, în „Familia”, „Luceafărul”. Este apreciat foarte mult de Ana Blandiana, respectiv Ioan Gheorghe. În 1988, este foarte bine cotat de către unul dintre criticii literari de seamă ai literaturii române – Mircea Iorgulescu. S-a bucurat de atenția și aprecierea marelui nostru poet Marin Sorescu. Ca rezultat al valorii poeziei, Marin Sorescu i-a oferit și premiul de debut al revistei „Ramuri”.

Prima carte a lui Nicolae Coande apare la Editura „Ramuri”, în 1995, intitulată „În margine”, volum care se bucură de mare apreciere, fiind premiat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Aceeași carte, analizată și luată în ochiul criticii, se bucură de prețuire. Este vorba de premiul Festivalului Nichita Stănescu, de la Turnu Severin. Un festival prestigios coordonat, ca președinte al juriului, de Cezar Ivănescu.

Nicolae Coande, cum era și firesc, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, începând din 1996, filiala Craiova. Este absolvent de filozofie-sociologie, pe care le termină la Universitatea din Craiova. Tot la aceeași facultate, așa cum era normal ca evoluție, își susține masteratul în filozofie.

Pe lângă preocupările de scriitor, poet, este și un foarte bun organizator de talk-show-uri culturale, la Oltenia TV. Pe o perioadă de câțiva ani, a funcționat aici ca realizator de emisiuni, mai precis în perioada 2002-2005. A fost redactor și publicist comentator la ziarul „Cuvântul libertății” din Craiova. Tot la Craiova, între 2001 și 2004, a coordonat pagina de cultură – „Literatură, artă, mentalități, atitudini.” Din 2008, este cel care vizează, dă girul calității spectacolelor de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, fiind secretar literar.

Este și editor fondator, din 2006, a unor reviste de cultură și atitudine, precum „Spectator”. A fost și rămâne în continuare un foarte bun colaborator pentru celelalte reviste culturale din țară. Îi întâlnim articolele, poeziile, în Vatra, Cultura, Timpul, România Literară, Argeș, Viața românească, Luceafărul de dimineață, Confesiuni și altele.

Organizează, la Craiova, acele duminici de poezie în teatru, începând din 2010. În perioada 2010-2014, are o serie întreagă de întâlniri cu scriitori români și străini contemporani, în cadrul unui proiect de mare anvergură, proiect numit „Scriitor la Tradem”. Este un poet care depășește limitele geografice ale țării noastre. Cunoaște literatura universală, călătorește în afara țării și, în noiembrie 2012, a fost invitat de către Institutul Göethe, din Berlin, la o reuniune foarte selectă a experiențelor în teatru din sud-vestul Europei, care a avut ca dezbatere teatrul documentar. Proiectele dânsului continuă… În momentul de față, lucrează la un alt proiect cultural, intitulat „Artistul, în timpul său”, proiect dedicat artiștilor singulari din Craiova, dar și din vecinătate.

Despre viața de familie, nu vă putem spune multe. Știm că este fericitul părinte a trei copii: Lia Elena, Alexandru Ionuț și Andrei Mihnea.

Este unul dintre poeții care are deosebita calitate să dea numele volumelor niște titluri deosebite. Este autor și de antologii de versuri. Este recenzat, în multe reviste literare, de condeie importante ale criticii. Antologiile sale sunt prezente în reviste literare din Germania, SUA, Belgia, Serbia, Franța, Turcia, Albania, Slovenia.»

nicolae coande 106Nicolae Coande: Nu sunt un scriitor de agitație și propagandă

«Lucrez la Teatrul Național, dar vreau să salut personalitatea marelui creator Eugen Ionescu, care a văzut lumina zilei în acest oraș, Slatina.

În ultimii ani, la Teatrul Național din Craiova, am montat două piese din repertoriul marelui dramaturg, „Scaunele” cu Ilie Gheorghe și Tamara Popescu, și un spectacol grandios, atipic pentru teatrul românesc, „Rinocerii”, în regia lui Robert Wilson, cu o distribuție de excepție, actori marcanți ai Teatrului din Craiova, de la Ilie Gheorghe, la Claudiu Bleonț, care este actorul nostru, la acest moment. Spectacolul este unicat în istoria montărilor din România.

Am venit aici pentru lansarea cărții mele. Ea este apărută la o editură pe care o consider printre cele mai bune edituri de poezie din România, cu un program ambițios, coerent, elaborat, care promovează și susține poeții pe care-i publică, nu-i lasă la voia întâmplării, așa cum sunt, adesea, multe edituri, care nu au un program de publicitate și promovare a scriitorului. Editura condusă de Claudiu Comartin și de Ana Toma, face acest lucru.

Am publicat această carte la cinci ani de la ultima carte de poezie. Este un timp rezonabil, suficient pentru a te elibera de presiunea fostei cărți, de a intra în cu totul alt timp, altă atmosferă propice unei noi creații. Poezia se poate scrie într-o zi sau în câțiva ani, totul ține de felul în care poți elabora pe piață.

Cartea apare întâmplător. Mi-am propus-o pentru 2015, apoi mi-am dat seama că ea apare exact la 20 de ani de la debutul meu, care s-a petrecut în 1995, eu având o vârstă mai măricică atunci. Nu am fost un poet, cel puțin pe plan editorial, precoce. Am scris poezie încă de tânăr, dar fără ambiția de a deveni poet, nu aveam acea marotă, acea apăsare.

Despre cartea „Nu m-au lăsat să conduc lumea”, mai mulți prieteni s-au amuzat, întrebându-mă cine sunt cei care nu m-au lăsat. Am spus că, în fond, nu este vorba despre mine, ci este vocea lirică care se exprimă aici, vocea lirică a unui copil de cinci ani. El nu a fost lăsat să conducă lumea, atunci când avea acea putere capabilă să înnoiască lumea. Nu este un manifest politic, nici măcar un manifest în versuri. Nu îmi propun așa ceva. Nu sunt un scriitor de agitație și de propagandă.

Cred că scriem, în continuare, o poezie bună, chiar și-n epoca care se numește post-umanitate, cu amenințarea extincției totale, într-o perioadă în care statele dețin puteri atomice colosale și viața poate dispărea într-o clipă. Energia umană încă generează capacități extraordinare de expresie la nivelul poeziei, care poate fi nu doar a societății și străzii pe care o înregistrează, ci și vizionară și profetică.

Aș fi vrut să fiu un poet mistic, dar mi-au pus cravata roșie la gât, de când eram mic și am fost, ușor, schilodit. Orice poet bun este un poet religios, chiar dacă nu scrie cu temă sau cu dedicație, pentru că operează cu transcendență.

Poetul este un idiot care nu vrea să fie idiotizat, idiotul familiei, de regulă. Este prostul prin excelență, care însă mai poate să spună ceva necanonic, nelăsându-se influențat de limbajul canonic adoptat de societate. Din cauza asta, de foarte multe ori, el vorbește în dodii.»

Dumitru Sârghie


2 COMENTARII

  1. Multumesc, draga Dumitru Sirghie.

    Am un amendament la un termen pe care nu l-am spus eu, dar asa s-a auzit.

    In fraza “Cred că scriem, în continuare, o poezie bună, chiar și-n epoca care se numește post-umanitate, cu amenințarea restricției totale”, in loc de “restrictiei” am spus “extinctiei”, ceea ce estemai firesc pentru sensul avut in vedere.

    Cu ganduri bune, la multi ani si voie buna!

Comments are closed.

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments