Una dintre paradigmele utilizate de academicianul Mircea Malița, în cărțile sale de politică externă și diplomație, este cea a „opușilor inseparabili”. Fără a intra în detalii, este vorba aici despre necesitatea conviețuirii în liniște a doi lideri politici, aflați pe poziții diametral opuse, dar obligați de situație să-și dea mâna, pentru liniștea celor pe care fiecare îi păstorește.
Până la un moment dat, încălcând principiul bulgar „Fiecare broască orăcăie în balta ei”, Traian Băsescu și Victor Ponta s-au bălăcărit ca la ușa cortului, atât în fața românilor, dar – mai ales – în fața cancelariilor euroatlantice.
Făcând o paralelă și păstrând proporțiile, la nivelul județului Olt, între Vâlcov și Paul Stănescu, am avut parte de același scenariu grobian, în care Vâlcov era „drogatul de serviciu” și „il capo di tutti capi” al județului, iar bietul Paul Stănescu – un fel de „homo primigerius”, venit de la Vișina, ca să ne conducă destinele. Asta, în opinia fiecăruia în parte, exprimată de unul împotriva celuilalt. Ziarele vremii stau mărturie…
Când Victor Ponta a văzut că pierde în fața Europei, a acceptat propunerea de coabitare a fratelui mai mare, Traian Băsescu (le grande frère), războiul rece dintre cei doi fiind înconjurat de un jet de aer cald și binefăcător doar pentru ei, fără nicio legătură cu poporul.
Acest viraj îl făcuse, cu ceva timp mai înainte, însuși Darius Vâlcov, cel care nu numai că a început să-l reevalueze pe Stănescu, dar a și trecut, de la dreapta la stânga, cu cățel cu purcel, într-o singură seară, fără să roșească câtuși de puțin în fața lumii, darămite singur, în fața oglinzii.
Duetul Ponta-Băsescu, dar și cel de pe plaiurile noastre sudice, Vâlcov-Stănescu, ne vorbesc despre logica pozitivă a gesturilor lor, logică bazată pe eliminarea neîncrederii reciproce, a suspiciunilor și temerilor care au constituit cauzele profunde ale tensiunilor și conflictelor din trecut.
În realitate, această împăcare a caprei Vâlcov cu varza Stănescu și a lupului Băsescu cu cârlanul Ponta are rațiuni diabolice și foarte personale. Mai întâi, Vâlcov, pe fondul problemelor din PSD Olt, precum și al nemulțumirilor populare fără precedent, la nivelul județului nostru, va urmări să-l jertfească pe Stănescu, invocând – nu-i așa? – binele poporului. Apoi, tot pentru binele poporului, printr-o operațiune în oglindă cu cea de la Olt, Traian Băsescu îi va pregăti lui Ponta ceva asemănător.
Nu degeaba și-a tras Băsescu Mișcare Populară și nu degeaba Marian Vasile, liderul de la Olt al acestei noi formațiuni, crescut și el la școala lui Traian Băsescu, a strâns deja câteva mii de semnături pentru aceasta, profitând de degringolada din USL.
Dacă la Olt, bătălia politică subterană este dominată de generația fast-food, cu arome și fumuri pe nas, cu gel de păr și gin tonic, în detrimentul generației fripturii de porc, cu cartofi pai și murături asortate, la București este exact invers. Bătrânul și fiorosul pirat, Traian Băsescu, îl copleșește pe mai tânărul Victor Ponta, plagiatorul sorbindu-i acestuia cuvintele și supunându-se cuminte comandamentelor externe aflate în parteneriat cu marinarul năbădăios. În realitate, atât Băsescu cât și Vâlcov utilizează cu succes psihologia minciunii, iar victimele lor, Ponta și respectiv Paul Stănescu, încă nu percep ceea ce li se întâmplă. Dubla contabilitate a discursului pe care-l folosesc cei doi foști lideri portocalii a început însă a fi percepută și de popor, iar reacția acestuia va fi una imprevizibilă, în dauna actualului USL.
Despărțirea acestor opuși, aparent inseparabili (atât a celor din Olt, cât și a celor din București), este iminentă…
Dumitru Sârghie
bous apis Siamezu
Auzi mai bovis si fratii siamezi sunt inseparabili.Iti dai seama ,prin absurd ca ai fi in stare de asa ceva,ce probleme de etica s-ar pune daca ar trebui separati ,ei fiind uniti la nivelul capului,de partea cui lasi creierul,de partea lui Sin sau a lui Mitica.Parerea mea este ca nici nu s-ar observa de partea cui lipseste creierul.
Si la urma urmei prin ce se deosebesc cei doi?Sunt identici,asemanatori,similari ,analogi,ce mai o imagine in oglinda.De ce o asemenea comparatie este jignitoare si mai ales pentru cine.Ce i-am comparat cu niste muraturi?De fapt gusturile si muraturile nu se discuta!
Si ca sa vezi ca am dreptate,mai Kraus,semneaza orice articol a lui Sarghie cu numele lui Filon sau al lui Filon cu numele lui Sarghie si vei vedea ca nimeni nu sesizeaza aceasta substituire( curata plastografie),vorba ceea acelasi cuget acelasi…muget!
Biet frustrat acest siamez
O rebranduire a revistei se impune si ea ar trebui sa se numeasca Compendiu de osanale politice la Slatina si imprejurimi(sau)imprejurari.Pe frontispiciu o stema cu secerea si cativa dolari sau euro,niet ruble,iar ca motto,Trei pasi la stanga binisor si alti trei pasi la dreapta lor.Articolele sa fie semnate cu acronimul Sinmit sau Filosarg,precum pe vremuri semnau la revista sovietica Krokodil,Kukrynyks,tinerii stiu de ce mai Kraus.
Urmuzieni,kafkieni,ionescieni-foarte onorant.De fapt,siamezu e asa de prost,ca atunci cand vrea sa jigneasca ,elogiaza.Un sfertodoct frustrat care repeta la infinit aceleasi cuvinte .De fapt,un ziarist ratat care se imprumuta de bani si nu-i da niciodata inapoi.Ipocrit,mincinos,lingau,duplicitar,comunist.CRESCUT LA CASA DE COPIIl,ACEST BAIAT BATRAN ,care semneaza si Orwell,e flamand tot timpul.Ii dai sa manance,il bagi in casa si el te fura…Fura mancare si obiecte de imbracaminte.E cleptoman.S-a lasat de bautaura ca-l vedeai mereu cu piciorele goale in plina iarna.sta la camin si pute…
Acest articol este foarte bun ,parca ar fi scris de Sin Filon.