La Editura „Vremea” din București, a apărut, în acest an, un volum remarcabil scris de Cristiana Trică, despre o parte dintre cei care, boieri, negustori sau savanți, se odihnesc pentru veșnicie în celebrul cimitir Bellu. Despre acest spațiu, cimitirul Bellu, s-a scris mai mult sau mai puțin de-a lungul timpului, începând, cred, cu Bezviconi, și poate se va mai scrie, însă volumul de față se remarcă printr-o mare originalitate. Deși titlul ne trimite la povești, la legende, conținutul cărții este admirabil ,,țesut” pe ,,urzeala” documentelor și, astfel, autoarea ne dăruiește, cu eleganță, nouă, cititorilor, o lucrare valoroasă. Poveștile doamnei Cristiana Trică sunt, de fapt, realități ale trecutului, scrise în urma unei laborioase activități de selecție și de pliere, pe tematica abordată, a textului identificat în documentele vremii, în cronici sau în alte izvoare istorice.
Prin această carte, este pus în fața noastră, a contemporanilor, un tablou unic, colorat cu măiestrie, despre oameni și timpuri apuse; o lume dispărută, dar care ,,trăiește” din nou sub ochii noștri, grație talentului și pasiunii autoarei acestei cărți.
La fiecare familie prezentată, doamna Cristiana Trică stabilește o legătură, i-aș spune magică, între arhitectura monumentului funerar și viața trăită de cei aflați în cripte, deasupra cărora, la suprafață, tronează sculpturi sau construcții impozante: necropola lui Gh. Grigore Cantacuzino, zis Nababul ,,pare ridicată să înfrunte veacurile cu semeția stirpei”, ea fiind și ,,expresia în piatră a trufiei cu care strămoșii privesc din picturile pe piele în sala de bal a palatului Zamora”, cea a familiei Dalles, ,,patriarhală”, la fel ca ,,toată existența familiei” etc.
In volum, apare și monumentul Poroineanu, ,,crâncen prin expresivitate”, cu magnificul grup statuar, sculptat în bronz de Raffaello Romanelli, reprezentându-i, în mărime naturală, pe Constantin Poroineanu, omul legat profund de Romanați și prin genealogie de celebra familie Jianu, și pe sora sa Eufrosina. Este monumentul funerar care se remarcă, prin mesaj și grandoare, cel mai mult în peisajul cimitirului Bellu și nu ,,scapă” ochiului privitorului de astăzi, deși de la moartea lui Constantin Poroineanu au trecut deja peste 100 de ani. Ploaia sau frunzele toamnei care cad periodic pe bronzul rece, sporesc și mai mult nota de mister care învăluie grupul statuar, pentru că ,,imaginația a construit o legendă pe măsura frumuseții monumentului, dar e numai o legendă…”
,,Poveștile acestea, scrie doamna Cristiana Trică, sunt adevărate. Sunt poveștile de viață ale unor personalități retrase în istorie: Cantacuzino, Văcărescu, Dalles, Bălăceanu, Poroineanu, Otetelișanu… De ce am reconstituit cursul unor vieți stinse demult, pornind de la monumentele lor funerare din Bellu? Pentru că, în Bellu, se mai păstrează, încă, dovezi că acești oameni au existat cu adevărat, că Dalles nu e doar o sală de spectacol în centru, că Poroineanu înseamnă mai mult decât un parc în Caracal și Cantacuzino nu e doar numele unui spital. În plus, monumentele lor funerare-impunătoare, spectaculoase sau înduioșător de simple-sunt un ultim mesaj peste timp de la cei care le-au construit.”
Felicitări doamnei Cristiana Trică pentru bogăția și originalitatea acestui volum!
Radian Vasile
