AcasăCulturăO MONOGRAFIE – REPER DE NEOCOLIT!

O MONOGRAFIE – REPER DE NEOCOLIT!

Monografia unui scriitor, oricât de stufoasă sau, dimpotrivă, chiar dacă se referă la studierea unei componente a operei scriitorului respectiv, se cuvine să cuprindă viața și opera, adică o reconstituire a prezenței pe pământ și o sinteză a activității culturale. Cartea neobositului cercetător și poet Dumitru Sîrghie: Pan. M. Vizirescu – La microfonul Radiodifuziunii Române, 160 pagini, Editura Arena Artelor, Slatina, 2022, face parte, după propria mărturisire a autorului, „dintr-un studiu monografic mai cuprinzător, intitulat „Pan. M. Vizirescu – opera unui destin tragic”… cu dorința de a defini „rolul, locul și semnificația operei ultimului gândirist, în epocă și în postumitate”. Se cuvine de la bun început subliniat că, în cartea de față, subiectul este tratat multilateral până la detaliu, grație stăpânirii de către autor a datelor esențiale ale criticii și istoriei literare, concentrat pe viața protagonistului și pe prezența la microfonul radio! „Pe scriitorul și ziaristul slătinean”, evidențiază autorul, „l-au preocupat literatura, estetica, morala, filosofia, pedagogia, sociologia, istoria, etnografia, folclorul și, bineînțeles, politica”, un evantai impresionant de domenii ale vieții culturale.

Studiul amplu încorporează trei mari capitole: „Note biografice și bibliografice”; „La microfonul Radiodifuziunii Române”; „Opera lui Pan. M. Vizirescu – un important tezaur pentru istoria culturii românești” și „Anexe”, fotocopii după unele manuscrise esențiale.

Trei capitole, trei studii valoroase, care oferă interpretări magistrale și face accesibilă lectura și cercetarea de acum înainte, oferă calea receptării operei complexe a unui cărturar desăvârșit, uitat de o istorie nedreaptă. Meritul principal ni se pare a fi demonstrarea complexității și valorii cultural-estetice a scrierilor lui Pan. M. Vizirescu, așezarea sa, în rândul marilor spirite românești din secolul 20 și între scriitorii români de primă mână.

De notat că avem de-a face cu un studiu științific, bine elaborat, care încheagă, chiar fără alte analize, personalitatea complexă a lui Pan. M. Vizirescu, spiritul său invincibil. Autorul trasează, în amănunt, calea vieții celui născut la 16 August 1903. „La cer românesc, pământ românesc”, îl arată pe autorul analizat, aflat, permanent, în contact cu marii scriitori ai țării, cu spiritele supreme care au clădit cultura României Mari. Preluând o declarație a acestuia, notează că „toți marii cărturari au fost naționaliști”, citește – patrioți adevărați. Imediat după 23 August 1944, în aceeași lună, la patruzeci și unu de ani, plin de înțelepciune și nefăcându-și nicio iluzie privind schimbările ce aveau să se producă, el se retrage la Slatina și se ascunde, în podul casei părinților săi, „începând astfel o lungă perioadă de recluziune, care durează 23 de ani”, scrie Dumitru Sîrghie, iar mai departe: „nu a stat nici o zi fără gând și nici o zi fără faptă. Acolo, în singurătate, a scormonit trecutul, a trăit religia creștină, la o temperatură maximă”… „acolo, s-a dezvoltat spiritual”. În anii aceia a continuat să scrie „versuri, proză, teatru, amintiri, memorii”, socotind că literatura este de origine divină.

După acest neobișnuit „Exil de taină”, cum i-a zis protagonistul însuși, a mai trăit încă 33 de ani, „plecând, în eternitate, la 97 de ani”.

Autorul scoate în relief că, în anii aceia de cruntă orientare politică și socială, mulți bărbați cu implicații politice au fugit de-acasă și s-au ascuns, pe la neamuri și prieteni, însă până la urmă, cei care nu au reușit să treacă granița s-au predat, de bună voie, toți s-au dat bătuți. Așa a procedat și maestrul său Nichifor Crainic, plătind, cu ani lungi și grei de pușcărie, greșeala aceasta. Un singur român a înfruntat, cu succes, urgia și s-a ridicat, prin inteligență și perseverență dramatică,  deasupra balaurilor care acaparaseră  puterea politică și administrația centrală și locală: Pan. M. Vizirescu, cel care a înfrânt partidul comunist, guvernul, justiția, poliția și armata etc.,  care acaparaseră țara, după acel fatidic 23 August 1944. I se cuvin statui omagiale, în București și în Slatina, în satul natal străvechi Gorgan sau Braneț, din vechiul Romanați, azi județul Olt.

Pan. M. Vizirescu nu numai că s-a ascuns cu succes, dar el nu a vegetat, iar Dumitru Sîrghie evidențiază, cu exemple, că el a continuat să se manifeste drept un cărturar de rasă. Scriitor total, el și-a continuat opera, ne dovedește Dumitru Sîrghie, care i-a publicat deja romanul de mari dimensiuni „Păcătoasa”. Celelalte scrieri vor urma să fie analizate, comentate și tipărite, dar vom avea bucuria să citim și studii monografice, cum este cel de față. Deja anunțat este „Inubliabilul Pan. M. Vizirescu – ecouri în postumitate”.

Personal, îmi amintesc anii aceia.  Într-o seară, ne-a vizitat un cunoscut, prieten al tatălui meu, proprietarul unei fabrici de ulei din floarea soarelui din suburbiile Craiovei. Nu era o personalitate, ci un om obișnuit, hotărât să-și abandoneze toată agoniseala, numai să nu se supună noului regim dictatorial. Ne-a cerut găzduire, pentru o noapte. L-am primit, cu drag, și l-am culcat în camera bună, de la drum. Seara, la masă, mi-a cerut să recit poezii. „Știi poezia «Mama», de George Coșbuc?” m-a întrebat.

„În vaduri ape reperzi curg (…)

Și vuiet dau în cale…”.  Atât știam. Mi-a vorbit de Coșbuc și m-a îndemnat să învăț poezia „Mama” și altele. În seara aceea, am învățat poezia cerută și, a doua zi, la micul dejun, i-am recitat-o. „Poporul ăsta se va salva”, au fost ultimele sale cuvinte, înainte de a pleca la drum. Străbătea satele, prin păduri și peste ogoare, spre granița cu Iugoslavia. El a reușit să scape. Perseverent și dârz ca Pan. M. Vizireanu.

Dumitru Sîrghie tratează, cu deplină cunoaștere a scrierilor Vizirescu, integrând viața și opera sa, în epoca în care a trăit scriitorul analizat, evidențiindu-i valorile estetice, etice și ideologice. Cum este lucru bine știut că Pan. M. Vizirescu a fost strâns legat de cercul revistei „Gândirea” și de mentorul acesteia Nichifor Crainic, 1889-1972, fiindu-i discipol și consilier. D. Sîrghie dovedește o cunoaștere  remarcabilă a ideologiei gândiriste și a operei principalilor ei promotori. El îl prezintă pe protagonist drept un gânditor de substanță, o minte activă, sprintenă, dublată de un patriot fervent. Totul este studiat, analizat și sintetizat, cu atenție! Aș sugera ca, la o viitoare ediție, să prezinte și viața privată, viața intimă, personală a lui Pan. M. Vizirescu, viață pe care și-a neglijat-o, dedicându-se artei, dar care, ca și autoexilul său exemplar, oferă noi perspective asupra operei sale în întregime.

Invitat de Vasile Voiculescu, directorul Radio România Cultural, Pan. M. Vizirescu se dedică radioului, clădește, pe unde scurte, ne asigură Dumitru Sîrghie, „o Românie a Spiritului”. El pledează pentru neamul românesc, pentru ridicarea vieții la sate, pentru perfecțiune socială, pe urmele lui Mihai Eminescu, Nicolae Iorga etc., în dialog permanent cu cărturarii timpului său și comemorând înaintașii.

Impresionează analiza pe pagini întregi a activității la radio a lui Pan. M. Vizirescu, pe care o realizează Dumitru Sîrghie, în ton cu cel analizat. „Natura și  istoria, firea unui popor sunt armele cu care un creator român înfruntă vremelnicia și se înalță liric, în azurul poeziei autentice. Credința religioasă și spiritual artistic sunt rostul și coordonatele existenței culturale. …Artă, trăire și viață la cote înalte”.

Ultimul capitol al cărții, de doisprezece pagini, foarte bine scris, conturează un reper necesar și se înscrie ca o odă adusă marelui spirit dispărut, definit „un pisc al Oltului”. Autorul întărește ideile expuse și demonstrate despre calitățile cărturărești și spiritual activ de dăruire patriotică a lui Pan. M. Vizireanu, om de „generozitate olimpiană”, impunându-l drept un însemnat și original scriitor român interbelic, poet, prozator și analist al fenomenelor culturale, sociale și politice.

Iată expunerea mai largă a lui Dumitru Sîrghie, care include: „creația poetică… eseistica și critica sa literară… opera sa epică, operă susținută de varii forme narative (note, povestiri, schițe, nuvele, evocări, portrete, memorii, literatură epistolară, roman etc), dar și activitatea sa jurnalistică, puternic ancorată în marile probleme sociale și politice ale țării… sentimentul național… „asumat cu superioară înțelegere”.

Cartea „Pan. M. Vizirescu – La microfonul Radiodifuziunii Române” se constituie și va rămâne drept un reper de neocolit. Scrierea acestei monografii este o exprimare critică și istoriografică exemplară și demonstrează, totodată, că autorul Dumitru Sîrghie este el însuși un intelectual împlinit, un scriitor deplin, reușind să se manifeste convingător și original, prin poezie, proză, jurnalistică profesionistă, în tradiția căutării adevărului și, iată, prin critică și istorie literară.

Ambasador Constantin Lupeanu – Din Valea Brazilor, înainte de Sf. Crăciun 2023


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments