O mare atracție a județului Gorj o reprezintă obiceiurile și sărbătorile de iarna, fiind cel mai bogat ciclu sărbătoresc cuprins în intervalul dintre Ajunul Crăciunului și Bobotează.
Pentru cei ce-și iubesc patria și neamul, aceste sărbători reprezintă o bogăție neprețuită de comori.
Marea sărbătoare a Crăciunului este una dintre cele mai apropiate de sufletul colectivității rurale, iar această ipoteză ține cont de punerea în valoare a dogmelor cu credințele populare, care nu s-au răspândit uniform, ci în funcție de oameni, mediu și împrejurări.
Foarte bogată în tradiții și obiceiuri străvechi, sărbătoarea Nașterii Domnului se bucură de o mare popularitate prin obiceiurile pe care creștinii le practică an de an.
Începând cu dimineața de Ajun, copiii și bătrânii satului, cu o traistă în mână, merg din poartă în poartă, să primească colindeț. Sătenii, după ce tămâie și fac cruce de pomenire, ies la poartă cu un coș, în care au mere, dulciuri, colaci și portocale, pe care le împart celor care vin. Prin nămeții de zăpadă, se văd cetele de copii, cu obrajii îmbujorați, se aud într-un glas, strigând: ”Cine n-are colindeț/Să-i moară porcu-n coteț!”
Tot în dimineața de Ajun, de mare ceremonialitate este primirea preotului, care împreună cu cântărețul merg la casele creștinilor, cu icoana Nașterii Domnului pentru a sfinți camerele casei și curtea gospodarilor. Fiecare membru din familie, se închină și sărută icoana și crucea, iar preotul îl atinge pe cap cu busuiocul cu apă sfințită. Preotul primește de la săteni, bani sau carne de porc.
În această zi, gospodinele fac pregătiri pentru a stimula belșugul casei. Nu lipsesc de pe masa de Crăciun preparatele tradiționale ca: sarmalele, cârnații, caltaboșii sau cozonacul.
Nașterea Domnului este anunțată și prin colinde. Spre seară, grupuri de câte patru copii, merg cu steaua, iar tinerii cu vicleiul.
Steaua este confecționată dintr-un ciur, împodobit cu beteală, sclipoasă și hârtie creponată. În general, are 12 conuri, ceea ce simbolizează cele 12 luni ale anului iar pictura de pe fața stelei este simbolul Nașterii Domnului și Ignatul. Steaua se învârtește în jurul unui ax de către copilul din rândul din față, ei fiind așezați, doi în spate și doi în față, cântând pe rând câte un vers.
Sosirea copiilor cu steaua se anunță prin cântec la ușa locuinței: ”În seara de-astă seară e, o seara mare/ Seara ce-a trecut, fiul s-a născut/ Fiu fără de maică, de-un taică curat…”, și cântecele de stea se termină cu „porunceaua” sau „prooroceaua”: „Ascultați dumneavoastră oameni cinstiți și blagostoviți la această stea poruncea care s-a poruncit înainte de Râmnicul Bălan…(…)Aici când au ajuns, au spus: Hai să ne-nchinăm!/Cui să ne-nchinăm?/ Domnului nostru Isus Hristos, mare, falnic și frumos/ La anul și la mulți ani!”.
Tinerii și cei mai în vârstă merg cu vicleiul. În număr de cinci sau șase, joacă sceneta Nașterii Domnului, amintind de Irod și pruncii uciși. Fiecare poartă măști confecționate din carton, pictate, și își intră în rol, îmbrăcați în costumații adecvate.
Colindătorii primesc bani, bomboane de pom sau fructe și vin.
Acest ceremonial complex, transmite prin colinde, acte și gesturi rituale, urări de bine, rod bogat, împlinirea dorințelor în noul an.
Din străbuni se spune că Dumnezeu a lăsat colindele pentru a ne scăpa de păcate, dar și ca lumea să-l slăvească pe Isus.
Nu lipsește din casele sătenilor, mai ales la cei care au copii, bradul de Crăciun sau ”pomul de iarnă”, cum îi mai spun creștinii, pe care aceștia îl împodobesc cu globuri colorate, beteală, bomboane și instalație cu beculețe multicolore.
Tot în seara de Ajun, este mult așteptat de copii, Moș-Crăciun. Un personaj identificat cu sărbătoarea religioasă, deoarece el vine să le împartă daruri copiilor. La mulți dintre ei le lasă cadourile sub bradul împodobit, iar altora li se înfățișează, cerându-le ca ei să recite câte o poezie în schimbul cadourilor primite din desagă. Moș-Crăciun este un bătrân, cu barbă albă, lungă, îmbrăcat într-o manta roșie, cu un sac la spinare.
În dimineața Ajunului Anului Nou, în Plopșoru-Gorj, fiecare sătean începe ziua cu o tradiție moștenită din tată-n fiu. Toți membrii familiei, de cum se trezesc, trebuie să ”clocească”. Se așază cu picioarele încrucișate, într-un colț al camerei, în general lângă sobă, și imită toate animalele și păsările pe care doresc să le aibă în curte, în anul ce va urma. Unii dintre ei, îl pun să clocească și pe primul venit în vizită. Dacă o să aibă curtea plină de păsări și animale, înseamnă că acea persoană a fost piază bună, dacă nu, a fost piaza rea. Tradiția spune că, în această zi, nu trebuie să dai nimic din casă, altfel vei da tot anul viitor.
În prima zi a Anului Nou, copiii merg cu sorcova. Sorcova este confecționată dintr-un băț pe care sunt prinși cu sârme, mai mulți boboci de flori artificiale și foițe de sclipoasă sau folie de aluminiu. Copiii sunt întâmpinați cu bani, colaci și mere, iar sătenii se lasă sorcoviți în speranța că vor avea un an bun și spornic. În timp ce lovesc ușor cu sorcova în capul gazdei, rostesc: ”Sorcova vesela/ Să trăiți, să înfloriți/ Ca un măr, ca un păr/Ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ iute ca oțelul”, și în încheiere, tradiționala urare: „La anul și la mulți ani!”
Corina Potcovaru
