În această campanie electorală pentru Cotroceni, am scris în Linia Întâi fără ocolișuri, chiar dacă o anumită parte a presei a fost tratată cu dispreț de către unii politruci ai Oltului. Am atras, obiectiv, atenția asupra unui adevăr ignorat cu bună știință: o mare parte din primarii PSD vor vota cu AUR și cu Victor Ponta.
Dihotomia tot mai vizibilă dintre primarul liberal al Slatinei, Mario De Mezzo, și președintele Consiliului Județean, Marius Oprescu, a alimentat ostilitatea primarilor rurali social-democrați față de Crin Antonescu. Dar nici PNL Olt nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor: primarii liberali, atâția câți mai sunt, nu și-au mobilizat comunitățile, probabil considerând că Antonescu nu mai este „omul lor”.
Așa se face că George Simion, simbolul unei radicalizări cu rădăcini în gangurile fostei securități, a obținut un scor istoric în județul lui Ceaușescu, în timp ce Crin Antonescu s-a clasat la jumătate, iar Victor Ponta i-a suflat candidatului alianței ,,proeuropene” în ceafă.
Este, poate, pentru prima oară în istoria postdecembristă când PSD Olt nu-și poate controla cu adevărat electoratul, în ciuda unor declarații publice de susținere tardivă, care, se pare, au fost făcute doar de fațadă.
Mitul invincibilității PSD Olt pare să se destrame, ca o păpădie în vânt. PNL Olt, deși o filială modestă numeric, a pierdut nu doar alegeri, ci și onoarea de odinioară. Ambele formațiuni par să se afle la o răscruce istorică – atât pe plan județean, cât și național.
Dacă, la centru, Marcel Ciolacu și conducerea PSD cochetează cu ideea unei alianțe cu partidul pro-rus AUR – condus de un lider cu derapaje ideologice evidente, George Simion, și de „conserva vie” a Moscovei, Călin Georgescu – atunci ne aflăm în pragul unei nopți adânci pentru democrație.
Ca slătinean și cetățean al județului Olt, privesc cu îngrijorare către o Europă în care extremismele cresc, iar în America, Statuia Libertății pare că se clatină sub vântul instabilității. În timp ce rușii lui Putin ne testează din nou granițele.
Democrația nu se apără singură. În această răscruce istorică, partidele tradiționale trebuie să-și regăsească fibra morală, iar cetățenii să rămână lucizi și curajoși. Altfel, vom învăța, prea târziu, că tăcerea complice naște monștri.
Iartă-ne, Doamne!
Dumitru Sîrghie
