Domnule Buzatu, cum credeți că se va termina invazia rusească în Ucraina?
După toate aparențele, invazia rusească se va termina în favoarea Ucrainei, în sensul că planurile lui Putin nu vor putea fi duse la finalul pe care și l-a dorit. Mai precis, tentativele de a schimba regimul democratic ales, cu unul servil Moscovei, precum și de a impune o administrație filo-rusă sunt deja eșuate. Se vede că Zelensky este un lider care a câștigat enorm în simpatia populară și recunoaștere internațională. În egală măsură, vedem că Rusia este nevoită să dea înapoi și să elibereze teritoriile pe care le-a ocupat.
Globalizarea, cu așa-zisa ei „politically correct”, care se manifestă astăzi în lume, este un fenomen totalitarist, de genul Internaționalismului comunist, sau este un concept al libertăților depline, a demnității umane, a umanismului de care avem, astăzi, nevoie mai mult ca oricând?
Globalizarea este un fenomen extrem de complex și nu cred că poate fi limitată la o ideologie. Dimpotrivă, cuprinde ideologiile și provoacă efecte pe absolut toate meridianele lumii. Nici nu s-ar putea altfel, în condițiile în care internetul permite comunicarea într-un fel de neconceput cu doar o generație în urmă. Dar nu numai infrastructura de comunicații are o dezvoltare fără precedent, ci și infrastructura de transport. Ambele au facilitat schimburi comerciale, culturale, științifice care au pus întreaga omenire pe o nouă treaptă de civilizație. Sigur, aceste dezvoltări au fost atât de bruște încât s-au produs multe distorsiuni în societate. Dar oamenii au o incredibilă capacitate de adaptare, iar asta mă face să fiu optimist.
Ce diferență este între comisarii europeni din zilele noastre și foștii comisari sovietici din „Era ticăloșilor”, cum numea Marin Preda momentul sovietizării patriei române?
Dincolo de sinonimia comisar european / comisar sovietic sau Uniunea Europeană / Uniunea Sovietică, eu nu mai găsesc alte asemănări. Să nu uităm că includerea unei țări în Uniunea Sovietică sau în sfera de influență a URSS nu se făcea cu vreo consultare populară, ci doar prin decizii de cancelarie. La fel, disidența vreunui stat nu se trata prin diplomație, ci prin forța armamentului rusesc… Vezi cazul Cehoslovaciei, din anul 1968 sau al Ungariei, din 1956. Nu mai vorbim despre comisarul politic impus de ruși, care avea drept de viață și de moarte asupra demnitarilor din țările aflate sub ocupație.
Sigur, Uniunea Europeană este departe de a fi un sistem politic perfect (nu întâmplător Marea Britanie a părăsit UE), dar, pentru România, a fost și rămâne o excepțională oportunitate de dezvoltare: libera circulație a persoanelor, mărfurilor și capitalurilor ne-a adus doar avantaje.
Vi se pare desuetă vocabula „patriotism”?
L-am ascultat de multe ori pe Regele Mihai vorbind despre cât de mult iubea România, despre popor, despre națiune, despre îndatoririle cetățenești. De fiecare dată, vorbea din suflet și, privindu-l, îmi era clar cât de emoționat este. Mai mult, acea stare de emoție se transmitea tuturor. Da, Regele Mihai a fost un patriot.
Am ascultat și diverși alți lideri vorbind despre patrie, dar, indiferent de partidul sau doctrina pe care o reprezentau, erau falși, incapabili de empatia atât de necesară politicianului.
Prin urmare, ca să vă răspund la întrebare, patriotismul poate fi în egală măsură un termen desuet și lipsit de semnificație, dar și un sentiment înălțător, de dragoste și de devotament față de țară. Dar depinde cine îl folosește.
Credeți că, pe un model franțuzesc, în România, se pot naționaliza Sistemul Energetic, Educația și Cultura?
Orice naționalizare este o precondiție pentru un faliment care va urma, mai devreme sau mai târziu. Statul a dovedit că nu poate administra nimic din ceea ce deține. Dimpotrivă, acolo unde sistemului privat i se permite o evoluție corectă și sănătoasă, beneficiile nu întârzie să apară.
Din nefericire, în România avem parte de cele mai proaste combinații. Economia națională este dominată, pe de o parte, de mari companii de stat, care rezistă doar pentru că dețin monopolul pieței sau pentru că primesc subvenții uriașe de la stat, pe de altă parte, de companii private care se bucură de susțineri subterane din partea clasei politice. Uitați-vă la ultimul exemplu din sectorul aviației: Tarom, companie de stat falimentară, cu conducerea parazitată de partidele politice și alternativa, compania privată Blue Air, cu patronul în închisoare, cu datorii imense către bugetul de stat, către furnizori, către clienți, etc.
Ce note acordați următorilor demnitari români: Ionel Ciucă, Virgil Popescu, Sorin Câmpeanu, Lucian Romașcanu?
Să fiu iertat, dar niciunul dintre ei nu merită note. Pe vremuri, ca să primești o notă, trebuia să te califici în lot, abia după aia se luau notele. Or, ăștia de acum sunt sub nivelul calificărilor, așa că nu li se poate da vreo notă. De fapt, cu toții sunt de nivel zero.
Cum vedeți configurația viitorului Parlament? Vor intra noi forțe politice în Casa Poporului?
Este greu de făcut acum vreun pronostic, pentru că mai sunt doi ani foarte grei până la viitoarele alegeri. Iar această perioadă este cu atât mai grea cu cât cei chemați să cârmuiască treburile publice sunt mai degrabă incompetenți. Adăugați aici că românii votează mai degrabă umoral decât rațional, situație care va aduce și mai mulți incompetenți în zona deciziilor.
Oricum, mă aștept ca partidele prezente în actualul Parlament să se regăsească, desigur, cu ponderi schimbate, și în viitorul Parlament. Dacă ne uităm la putere, probabil că PSD va crește mult peste PNL. Același fenomen îl vedem și la opoziție: mai mult ca sigur, AUR va crește și își va inversa poziția cu USR. Rămâne de văzut cum se va stabili majoritatea parlamentară, dar asta va depinde mult de următorul președinte.
În ce privește noi prezențe în Parlament, mi-aș dori ca PMP și Forța Dreptei să depășească pragul electoral, pentru a diversifica discursul politic. Dar sunt destul de circumspect. Nu doar că cele două partide se mișcă greu și nu se prea văd, dar mi se pare că electoratul este prea scârbit de politică, ceea ce va duce la o prezență la vot precară. Or, o astfel de situație va favoriza partidele potente, pentru că acestea își vor putea aduce în mai mare măsură susținătorii și simpatizanții le vot.
A consemnat, Dumitru Sîrghie
