Figurant în „regia” globalizării
Cea mai bună dovadă că Pavel Coruț înțelege doar până la un punct amploarea scrupuloasă a proiectului de mondializare pregătit omenirii în spatele ușilor „foarte închise”, în al cărui joc dezonorant s-a angrenat cu zelul specific unui păpușar second-hand, este faptul că, în ruperea „pe nesimțite” de valorile trecutului istoric, într-adevăr vom asista la o contestare radicală a religiilor, percepute ca factor de „frână” în calea „progresului” și „civilizației”, cum ne prezice chiar el („ei – creștinii – n.a. – se opun vieții civilizatoare… a întregii Umanități” – I, pg. 28), dar în realitate arhitecții globalizării ne pregătesc omogenizarea tuturor religiilor într-un amalgam de gen „ghiveci universal”.
Ruperea aceasta, produsă în numele și pentru instaurarea societății lor planetare, este justificată de P.C. prin argumentul aberant că nu vom mai fi interesați de ce anume gândeau străbunii noștri „inferiori” („oamenii vor renunța și la tradițiile religioase moștenite de la străbunii aflați pe o treaptă inferioară a evoluției umane” – II, pg.39), nici de „semicivilizația prezentului” (I, pg.6), cu ai săi oameni… „abia semicivilizați” (II, pg.55), ci de „alinierea națiunii române la axa viitorului progresist” (I, pg.30). Viitorul preconizat de el, văzut ca pe un salt la „deplina umanizare și… civilizare” (I, pg.6), s-ar concretiza ca o necesitate strigentă și viabilă „în mai puțin de un secol” (I, pg.4), deci într-un veac „al accelerării progresului” (II, pg.39), pentru că „oamenii de știință conștienți și responsabili” vor să vadă înfăptuit „un nou model de societate, cu un nou model de erou uman” (II, pg.422), întrucât „cel puțin un sfert din umanitate e pregătită psihic pentru efectuarea saltului către noul model de om și societate” (II, pg.425). Deducem deci că noi, adică majoritatea încă „nepregătită psihic”, nu vom avea de ales și va trebui să fim supuși forțat la noua orânduire („orice împotrivire ar fi inutilă” – I, pg.4)! Proorociile sfinte ne spun însă nouă și ce anume va urma: împăratul Antihrist, pentru care se nevoiește (și chinuiește) antihristul P.C., își va începe guvernarea mondială și, fără de nici o milă sau iubire de oameni, se va inaugura astfel o persecuție a creștinilor cum nu a mai fost în istoria lumii și nici nu va mai fi (nu se va compara în cruzime cu nici un fost regim totalitar)!
Conceptul și execuția proiectului antihristic, adică „organizarea și funcționarea mentalului colectiv planetar” (II, pg. 159), intră în sarcina mișcării sioniste evreiești aflate sub acoperire masonică. Aceasta este cea care, conform unui document de-al ei din 1936, creează de zor condițiile pentru proxima domnie universală a antihriștilor prin otrăvirea moralității singurilor adversari reali, creștinii („aceștia trebuie aduși în situația… de a considera credința lor o rușine, iar ascultarea față de Biserică ca o sclavie degradantă”)! Bineînțeles că P.C., diversionist, vrând să-i scoată basma curată pe conspiratori, consideră iminentul lor pericol ca fiind un „uzat clișeu antievreiesc” (II, pg.43) și încearcă să ne adoarmă vigilența prin inocularea ideii false că rolul tandemului, evrei – masoni în „acapararea puterii mondiale” (I, pg.414), de-a lungul istoriei, „a fost periferic și diminuat mereu, datorită ponderii lor foarte reduse în populația pământeană” (I, pg.413)!
Că nu este deloc așa, într-o istorie pe care masonii au manipulat-o cum au vrut, o recunoaște contrazicându-se și P.C. „au acționat pentru distrugerea imperiilor și crearea statelor naționale” (II, pg.415)! Pentru a-și atinge scopul lor final, aceștia mint fără nici un fel de scrupule! Mint atunci când spun că vor bunăstarea generală a lumii, atunci când îl ademenește pe naivul avid de bogății că „este om de succes” (II, pg.426), cu condiția să accepte bineînțeles să se mobilizeze „către poziția de creatori morali” (II, pg.427), ca astfel să poată deveni un „model uman de viitor” (II, pg.418) în „Societatea Creatorilor Morali” (II, pg.422). Promisiunea de a prospera pe pământ presupune însă pierderea sufletului: vor ca adepții lor să îmbrățișeze o nouă reformă morală și să renunțe „la modelele… imorale pe care le admiram anterior” (II, pg.428); să accepte a se „scoate religia din viața publică (vezi cazul europarlamentarului român, candidat la Președinție, Monica Macovei – n.a.) lăsând-o deocamdată în spațiul privat” (I, pg.56); „cine vrea să-și intoxice religios pruncii s-o facă acasă” (I, pg.51); să își dorească a trăi într-un „viitor cu adevărat omenesc, contrar concepțiilor lui Joshua”, adică să se lepede de Domnul nostru Iisus Hristos (I, pg.271); să accepte ca, în numele emancipării și a încălcării regulilor Bisericii, femeia să dețină funcții de preot (I, pg.339/341); să creadă în ispita că Hristos este vinovat de faptul că femeia este inferioară bărbatului ei (I, pg.337), sub pretextul că preoții la slujba de cununie „sfătuiesc să fie supusă bărbatului ei, dar nu și invers” – I, pg.341) – fără ca Pavel Coruț să priceapă taina ca în relația femeie-bărbat nu este vorba despre o luptă al cărei scop este superioritatea, ci de una pentru supunere sfântă a unuia către celălalt, după modelul jertfei lui Hristos pentru Sf. Biserica Sa: „Supuneți-vă unul altuia (…) Bărbaților, iubiți pe femeile voastre după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea (…) Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe însăși trupurile lor . Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește (…) De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Efes. 5, 21-31) Deci supunerea și teama femeii de bărbat trebuie înțelese în sens dumnezeiesc, nu omenesc! Nu vă lăsați deci amăgiți, oameni buni, de sminteala celui rău venită la români prin intermediul necredinciosului P.C. : numai acolo unde nu este iubire între soți, dăruire reciprocă la bine și la rău, se poate strecura ghimpele suspiciunii, neîncrederii și dezbinării după varii „criterii elitiste”!
Astfel, prin înțelegerea sucită a înțelesurilor biblice, sunt atrași în cursa „libertății poftelor” femeile și copiii, ca unora ce li se prezintă păcatul sub forma virtuții! Mulți creștini ai Ortodoxiei se vor vedea nevoiți să se retragă în locuri ferite, din calea iureșului antihristic, iar cei care vor înfrunta pe față fărădelegile vor fi acuzați, de „ultraj contra bunelor moravuri” și vor fi pedepsiți cu asprime! Se va ajunge până într-acolo încât, cum îi place lui P.C. să tot spună, religiile „vor fi declarate crime împotriva… Civilizației Umane” (I, pg.4) și „îndoctrinarea agresivă a copiilor” va fi considerată „cea mai gravă crimă” (I, pg.375)… Copilul va deveni stăpânul părintelui și va avea garantat „dreptul” legal de a face absolut tot ce își dorește!
COSTEL NEACȘU, Liga Scriitorilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști
