Știm că nu putem pune condiții naturii umane a unui candidat politic, născut fiind pentru a-și exacerba ambițiile personale, în lupta pentru acapararea unui fotoliu cât mai înalt… În dorința lui acerbă pentru putere, condiția naturii sale umane se pliază magistral pe iubirea exclusivă de sine și, mai ales, pe sinecura politică, grație căreia a trăit confortabil material, în toată existența sa… O existență umbrită de noianul unor fapte inepte, de răutate, pe care și-o maschează cu greu, de mârșăvie și aviditate, de înșelăciune, în toate formele ei, de joasă speță umană. Toate acestea fiind dublate de o obediență crasă, urât mirositoare, arătată superiorilor săi politici, transpartinici în cazul lui.
Nevoia lui perversă de a-și urmări și mări profitul material subteran nu conține niciun atom moralizator, etic sau de onoare, precepte pe care, totuși, le clamează în discursurile sale publice, sforăitoare. Acest Dinu Păturică al zilelor noastre are, ce-i drept, proprietatea unui număr relativ limitat de expresii și vocabule prețioase, măgulitoare la adresa electoratului, pe care le utilizează, cu exasperare, în orice situație, indiferent de condiția socială și intelectuală a auditoriului.
Avid de funcții, speculant de primă mărime a erorilor adversarilor săi politici, cu care, la un moment dat, a fost în echipă, sub alt drapel, Candidatul declară și promite oamenilor, în Paideea, marea cu sarea, le arată iubirea adâncă și stima profundă, însă, în realitate, îi disprețuiește fără măsură. Profită și jubilează de situația politică și socială, în care se află România, situație care-i dă posibilitatea, caragialescă, de a se cocoța pe scara măririi lui personale, pentru merite insignifiante… Adică, pentru vorbe goale!
Din punct de vedere moral, ipochimenul reprezintă rezultatul încrucișării între un lup și o vulpe și vă spun, fără reținere, de pe acum, că, în cazul său, e prea târziu, pentru a-și schimba blana asortată de tip „lupus-vulpes” și, încă, prea devreme, pentru a mai spera o ieșire onorabilă din scenă. Tiranul și cabotinul din el vor sfârși în disprețul general al propriilor stăpâni, în expresia ironic-compătimitoare a electoratului, verdictul popular al acestuia conținând patru litere mari de tipar: „E-Ș-E-C”!
N.R. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!
Dumitru Sîrghie
