„Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” –
MÂNTUITORUL HRISTOS
Dacă raportăm viața cea adevărată la credința în Hristos, vom înțelege mai clar că hrana cea de toate zilele este doar un simplu mijloc și nu un scop al existenței…, că satisfacerea necesităților duhovnicești oferă trăiri net superioare celor trupești. Pentru atingerea unei asemenea viețuiri calitative, este necesar ca postul trupesc ( abținerea de la alcool și anumite mâncăruri) să fie împletit cu cel sufletesc (renunțarea la păcate), astfel armonizându-se „postul de bucate cu postul de păcate”. Dincolo de faptul că postul este recomandat de medici – fiindcă purifică trupul de toxine și îl protejează de eventuale afecțiuni – , acesta are menirea de a „curăța” spiritul și a-l înălța mai ușor spre Dumnezeu, în condițiile în care postul sufletesc este superior celui trupesc. Aceasta este rațiunea pentru care Sf. Teodor Studitul scria: „Postul cel adevărat și bine primit lui Dumnezeu este înfrânarea de răutăți”. Prin post și rugăciune, omul dovedește că îl iubește pe Creator, aducând la altarul Său o inimă care își cere eliberarea de orice influențe vicioase, precum și îndreptarea ochilor către frumusețile superioare, duhovnicești. De altfel, este bine de știut îndemnul Sf. Isaac Sirul, conform căruia „ orice rugăciune care nu obosește trupul și nu umple inima de regrete este ca o stârpitură : astfel de rugăciune este fără suflet … Un trup sătul de mâncare nu vede tainele lui Dumnezeu”.
Proprietățile benefice ale unor „anumite” diete au fost sesizate – și practicate, în sensul „terapiei” spirituale – de marii gânditori ai antichității, care preferau să consume : ceapă și măsline (Platon), legume și fructe (Horațiu), crudități naturale (Diogene, Pitagora) etc. Totodată, este interesantă și „experiența” celebrului om de știință și teolog Newton, care, mult mai târziu, obișnuia să se hrănească cu pâine neagră înmuiată în puțin vin…, în timp ce renumitul Einstein nu s-a lăsat mai prejos și a eliminat din dieta sa consumul de carne … Acum, „moda” lumii se rezumă la curentul vegetarian, propagat în special în domeniul artistic, acolo unde se pune accent deosebit pe expresivitate trupească. Fără rugăciune, însă, vegetarianismul nu este de folos pentru mântuire.
Din perspectivă teologică, bazele postului au fost puse de Domnul Dumnezeu chiar la primii oameni – însă Adam și Eva nu au respectat porunca divină și au mâncat din pomul interzis. În consecință, Dumnezeu l-a blestemat pe om ca să-și scoată hrana din pământ cu trudă, cerându-i ulterior să consume carne doar din animale cu copita despicată (prin Moise și Aaron). De asemenea, se cuvine a menționa că este greșit a cădea în extrema ce consideră carnea ca nocivă, cu atât mai mult cu cât – pe de-o parte – proteinele de origine vegetală nu se ridică la valoarea biologică a celor de origine animală și – pe de alta – însuși Mântuitorul Hristos a spus că „Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă” ( Mc 7, 15): căci „din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea „ (Mc 2, 21- 22) … Cu alte cuvinte, consumul cărnii nu este interzis decât pe timpul postului, când aducem ca „ofrandă” dorința noastră de mântuire și urmăm cu fermitate pilda Domnului Hristos – Cel care, pentru a-l înfrânge pe diavol, prin post și rugăciune, a ajunat 40 de zile în pustie. Urmând exemplul divin, actul de postire a fost perpetuat apoi de Sf. Apostoli, Sf. Părinți și, în general, de toți creștinii. A-l practica însă fără cumpătare este o eroare vătămătoare, așa cum de altfel avea să atragă atenția și Fericitul Ieronim: „Nu punem posturi fără măsură, fiindcă prin aceasta corpurile slabe vor fi ruinate și boala își face loc înainte ca să fie așezată temeluirea sfințeniei”.
În concluzie, postul este o taină, un secret între om și Dumnezeu. El nu trebuie făcut nici pentru menținerea siluetei, nici pentru lauda oamenilor … Și nu cu tristețe, ci cu bucurie și multă rugăciune, conform voinței Domnului. Asemenea rugăciuni fierbinți ne vor ridica sufletul peste lume, producând în noi o transformare după asemănarea lui Dumnezeu…
COSTEL NEACȘU
