Evreicele Zimmermann, născute în România și plecate, în 1949, cu familia în Israel, au fost marile iubiri ale fostului premier israelian, Ariel Sharon, care a murit sâmbătă, la vârsta de 85 de ani, după o grea și lungă suferință. Cucerit de brașovence, marele lider politic s-a căsătorit cu Margareta și, după moartea acesteia, cu sora cea mică a ei, Rozalia. Știri pe aceeași temă Ariel Sharon a murit Anul 1900. Brașov, Strada Castelului, nr. 142. Leopold Zimmermann și soția sa, Ida, abia căsătoriți, se mută din Sighișoara la poalele Tâmpei, într-o casă din centrul orașului. Doi tineri evrei, despre care istoria știe doar atât: au avut împreună șase copii. Pe Iosif (n. 1906), Olga (n. 1925), Tiberiu (1926), Margareta (1930), Eva (n. 1934) și Rozalia (n. 1938).
Negustorul Leopold și soția sa, asistentă medicală, își iau copiii și pleacă din România în Israel, provincia Kfar Malal, în 1949, după ce familia trece prin grele încercări. Patru frați ai lui Leopold sunt exterminați în lagărul de la Auschwitz. Până aici, e o poveste tragică de viață, așa cum, probabil, ați mai citit. Anul 2014. Brașov, Strada Castelului, nr. 142. Aceeași casă, mai veche cu ceva mai mult decât un veac, cu o mansardă, veche și ea deja. „E casa din care au fugit, alături de familie, surorile Margareta și Rozalia. Despre originile lor am început să aflăm abia prin anii ’70 – ’80, când mai puteam obține vize în Israel și-i căutam pe românii fugiți acolo“, povestește Valer Plugaru, vicepreședintele Comunității Evreilor din Brașov. În locul consemnat doar în file de istorie, trăiesc, acum, două bătrâne. Nu știu de Zimmermann, nici de celebrele românce, nici de Sharon. „Eu sunt bătrână, maică! Nu știu cine sunt doamnele! O fi așa cum ziceți, or fi fost și pe la noi în vizită, dar poate demult, nu mai știu eu”, ne spune, abia ițită de după gard, una dintre bătrâne.
MARGOLIT, CEA MAI FRUMOASĂ FEMEIE
Departe de Brașovul de acum, departe de bătrânele ce nu mai șic, avea să înceapă, în 1949, prima poveste de dragoste a Margaretei. O fată cu studii la fosta școală evreiască din Șcheile Brașovului, dărâmată demult. O foaie matricolă, din anul 1947, o caracterizează pe fată, dar și pe sora ei, Rozalia, elevă a aceleiași școli, drept bune la carte, „inteligente, dar cam răsfățate”. În același document, cea mare dintre surori, Margareta, e prezentată de dascăli drept „mai timidă“, iar mezina, ca o copilă „dezghețată“, cu aptitudini de lider. Povestea de dragoste a timidei Margareta cu fostul premier Ariel Sharon a început la scurt timp după ce familia Zimmermann s-a mutat în Israel. „Într-o zi, în timp ce udam grădina de portocali, am zărit o fată care cultiva legume pe câmpul de lângă casa noastră. Niciodată în viața mea nu văzusem o femeie mai frumoasă“, povestea Sharon, în cartea autobiografică, despre Margolit, așa cum avea să își alinte prima iubire. Atunci, în toamna lui ’49, tânărul Ariel și românca Margareta s-au întâlnit pe una dintre aleile care duceau spre ferma familiei Sharon. După un an și o poveste de iubire, s-au căsătorit, cu binecuvântarea familiilor. Margareta era soră medicală, iar Ariel, îndreptat spre cariera militară încă de la 14 ani, trecea prin toate testele, de la soldat la general. În 1960, s-a născut fiul lor, Gur, an în care Margolit a renunțat să mai muncească, îngrijindu-se doar de copil și de ferma familiei. Fericirea celor trei n-a durat însă mult, după ce, în 1962, soția lui Ariel moare într-un accident de mașină, înainte să împlinească 32 de ani.
LILY, CEA MAI PUTERNICĂ IUBIRE
După tragedie, conform tradiției iudaice, sora mai mică a Margaretei, Rozalia, a trebuit să se îngrijească de micul Gur. S-a mutat în casa surorii, l-a adoptat pe băiețel și, după doar un an, românca și Ariel Sharon aveau să șocheze toată comunitatea, anunțându-și căsătoria. „De când a murit Margolit, Lili a fost mamă pentru Gur, iar relația noastră s-a transformat într-una de dragoste profundă și sinceră prietenie“, povestea fostul premier al Israelului în aceeași carte biografică. Copilul a murit, însă, la doar trei ani după mama lui, într-un stupid accident cu o armă de vânătoare. Spre deosebire de Margareta, românca Rozalia Zimmermann s-a remarcat la nivel internațional, fiind mai tot timpul prezentă în paginile ziarelor și caracterizată drept o luptătoare pentru drepturile evreilor, dar și omul cu care Sharon se consulta atunci când lua decizii politice importante. Lili și Ariel Sharon erau recunoscuți că mergeau împreună în mai toate vizitele oficiale. „Cea de-a doua soție, Rozalia, a vizitat Brașovul în 1988, când a venit împreună cu soțul ei. Venise să vadă casa în care s-a născut, școala în care a studiat, să găsească urme ale familiei Zimmermann. Era foarte interesată de felul în care evoluase România, dar mai ales cum se transformase Brașovul după 40 de ani de la fuga lor!“, și-a amintit Valer Plugaru, care a participat, alături de sute de evrei din țară, la singura vizită a familiei Sharon în România. În volumul „Monografia comunității evreiești din Brașov“, scris de Sami Fiul și lansat în 2006, două pagini îi sunt dedicate familiei Zimmermann și vizitei soților Sharon la Brașov. Rozalia e descrisă ca o femeie „amabilă, comunicativă, mare iubitoare de muzică și pictură“. La zece ani de la vizita în România, Lili Sharon a primit diagnosticul de cancer și, timp de doi ani, a încercat să-și ascundă boala. A urmat tratamente în Israel și SUA, însă, la 25 martie 2000, a murit. Așa cum își dorise, Lili Sharon a fost înmormântată pe un deal al fermei familiale. După moartea ei, Ariel Sharon, care i-a fost soț timp de 37 de ani, nu s-a mai căsătorit.
SPIONAT DE CEAUȘESCU LA VIZITA ÎN ROMÂNIA
Ariel Sharon a fost o singură dată în România, în primăvara lui 1988, în Brașov, orașul natal al soțiilor sale. A fost însoțit de Lili, ultima nevastă, și, timp de două zile, a vizitat orașul, precum și locurile în care au trăit membrii familiei Tot atunci, Ariel Sharon le-a ținut un discurs evreilor de la noi, de care își amintesc cu emoție și acum mulți dintre ei „A fost singura dată când l-am văzut pe marele om politic Ariel Sharon. Ne-a ținut o scurtă prelegere în care ne-a vorbit despre situația politică a acelor vremuri. Era un om vioi, un om foarte bine informat și care știa să impună respect prin prezența sa“, a povestit Valer Plugaru, vicepreședintele Comunității Evreilor din Brașov.
SHARON, AMUZAT DE MICROFOANE
Într-o carte scrisă de fiul cel mic al lui Ariel Sharon, Gilad, intitulată „Sharon: The Life Of A Leader“ (n.r. – „Sharon, viața unui lider“), acesta povestește un episod din timpul călătoriei tatălui său în România, în calitate de reprezentant al Armatei Israelului, când țara noastră era sub regimul Ceaușescu. Fiul lui Sharon precizează că tatăl său ar fi descoperit un microfon în camera de hotel în care fusese cazat. Amuzat, a vorbit direct în microfon, lăudându-și gazdele, dar totodată anunțând că a rămas fără săpun. În câteva minute, un angajat al hotelului i-a adus săpun, cel puțin așa se arată în carte.
CEL MAI MARE OM POLITIC AL ISRAELULUI
Ariel Sharon, pe numele său adevărat Ariel Scheinerman, s-a născut în 27 februarie 1928 în familia unor emigranți ruși, fugiți din țara natală pentru a scăpa de sovietizare. Familia sa avea o fermă în provincia Kfar Malal, nu departe de Tel Aviv. Sharon a fost recunoscut drept unul dintre cei mai mari lideri politici ai Israelului, după obținerea independenței din 1948. A servit în armata israeliană timp de 25 de ani, când s-a retras, în rang de general. La doar 20 de ani, în timpul Războiului de Independență al Israelului din 1948, primea comanda Brigăzii Alexandroni. În 1967, în timpul „Războiului de șase zile“, a condus trupele israeliene. Doi ani mai târziu, Sharon a fost avansat șef al Forțelor de Apărare Israeliene (IDF). În 1973 s-a retras din armată și și-a început cariera politică. A fost ales membru al Knesset-ului (n.r, – Parlamentul israelian), în 1973, iar un an mai târziu a devenit consilier pe probleme de securitate al prim-ministrului Yitzhak Rabin. În 1981, devine ministru al Apărării, în dificila perioadă a războiului cu Libanul. Între 1983 și1984, Sharon este numit ministru fără portofoliu, iar în perioada 1984 – 1990 ocupă funcția de ministru al Comerțului și Industriilor. În această calitate, Sharon încheie primul Acord de Liber Schimb cu Statele Unite. Între 1990 și 1992, devine ministru al Construcțiilor și președinte al Comisiei pentru probleme de imigrație. În 1998, Ariel Sharon primește portofoliul ministerului de Externe, postură din care inițiază negocierile de pace cu Autoritatea Palestiniană și cu alte state din Orientul Mijlociu. După alegerea lui Ehud Barak ca prim-ministru al Israelului, în 1998, Ariel Sharon devine președintele interimar al Partidului Likud. Din februarie 2001, Sharon ocupă fotoliul de premier al Israelului, până în 2006, când a intrat în comă. Marea realizare a mandatului său – recunoscută de comunitatea internațională – va rămâne pasul uriaș pe care l-a făcut în direcția procesului de pace cu Organizația de Eliberare a Palestinei, prin retragerea coloniștilor evrei de pe Fâșia Gaza, după 38 de ani de ocupație.
OPT ANI ÎN COMĂ
Ariel Sharon (85 de ani) a suferit un atac cerebral la 4 ianuarie 2006. Starea i s-a înrăutățit în scurt timp, când a intrat în comă, ceea ce i-a determinat pe medicii de la Spitalul Universitar Hadassah din Ierusalim să propună familiei să-l deconecteze de la aparate pentru a nu prelungi suferința lui Sharon, precum și pe a rudelor. Cu toate acestea, familia a dorit ca Sharon să fie tratat în continuare, ceea ce a dus noi investigații și operații care păreau, inițial, să dea rezultate. Ariel Sharon a rămas însă într-o stare vegetativă permanentă. A fost mutat la Centrul Medical Sheba, unde a fost supravegheat atent și mișcat pentru a preveni apariția escarelor, apoi la spitalul Tel Hashomer din Tel Aviv. Tipul de tratament folosit a permis menținerea în viață a lui Sharon, dar nu a existat niciodată șansa de recuperare, așa cum au precizat medicii în repetate rânduri. Fostul premier israelian Ariel Sharon a decedat sâmbătă, 11 ianuarie, la vârsta de 85 de ani.
Preluare adevarul.ro
