În luna septembrie a anului 2020, comunitatea Caracalului, municipiul legendarului avocat al Romanaților, Constantin Poroineanu, avea să-l instaleze în fruntea obștii pe inginerul, filantropul, întreprinzătorul privat și omul de cultură Ion Marian Doldurea.
Se pare că, după 30 de ani de experimente politice și administrative, caracalenii găsesc formula optimă, instalând un primar destoinic, total atașat valorilor și istoriei strălucitoare de altădată, valori aferente capitalei fostului județ Romanați.
Caracalul înseamnă tradiție, cultură, înseamnă Liceul „Ioniță Asan”, care a dat țării și lumii mari personalități în toate domeniile, înseamnă al treilea parc natural din Europa – Parcul „Constantin Poroineanu”, înseamnă Teatrul Național, înseamnă spiritualitatea interbelică, cu cele 140 de edificii culturale, printre care, rezistând încă vremurilor, foarte multe clădiri de patrimoniu…
Inițiativa primarului Ion Marian Doldurea, aceea de a reabilita aceste clădiri de patrimoniu, osândite, până nu demult, la o eternă părăsire, ne-a bucurat în mod deosebit și ne-a determinat să actualizăm și să reedităm deja celebrul volum „Poveștile Caracalului”, scris de regretabilul profesor caracalean Dumitru Botar și apărut, inițial, la Editura „Hoffman”, în anul 2012, sub egida Asociației „Ecologia Bunului Simț”, din Slatina.
Reeditarea acestei cărți, care primește aprecierea primarului Ion Marian Doldurea, reprezintă un omagiu adus cărturarului patriot Dumitru Botar, cel care, odată cu plecarea lui la cele veșnice, a lăsat în urma sa un gol spiritual ce va putea fi umplut, sperăm, în viitorul apropiat, de intelectualii vrednici, aflați, până mai ieri, în preajma Mentorului lor.
Ca istoric, eminent dascăl și cronicar al vremurilor, Dumitru Botar a surprins magistral cadențele timpului, oprind, atât cât a putut, prin incandescența culturii sale și a patriotismului autentic dovedit în răstimp, să oprească marșul triumfător al inculturii, cel puțin pe raza fostului județ Romanați.
A realizat întotdeauna că educația prezentului înseamnă viitorul acestei țări care, printr-un miracol, se mai cheamă România, înseamnă istoria care se va prăvăli benefic sau nu, peste generațiile viitoare.
Naționalist curat, din stirpea lui Pan. M. Vizirescu, o altă fostă mare personalitate a acestui județ, jurnalist și scriitor, Dumitru Botar a fost o cărămidă reașezată în zidul cariat al istoriei fostului județ Romanați și nu numai.
În trecerea sa prin viață a notat cu scrupulozitate, nu doar faptele strict istorice făurite de înaintașii noștri, ci și istoria fabuloasă și romanțată a caselor din Caracal, a conacelor din Județul Olt, sute de medalioane, note și comentarii cu privire la arta marilor personalități literare, muzicale, arhitectonice și chiar politice, care și-au avut obârșia pe meleagurile Oltului și Romanațiului.
S-a încăpățânat să nu lase niciodată destinul istoric, moral și spiritual al Caracalului, pe mâna mediocrilor investiți politic. A avut în Marian Doldurea, fiu al Romanaților, filantrop și om de afaceri, un frate spiritual, cu care a înfăptuit multe proiecte culturale și ar fi mai înfăptuit, dacă Dumnezeu, în marea Lui înțelepciune, nu l-ar fi luat de-a dreapta sa. S-a implicat până-n străfundul sufletului său românesc în treburile culturale ale Cetății, sprijinind cultural „Cinstitul Departament al Trebilor Dinlăuntru” (așa cum spuneau, cândva cronicarii), deranjând, uneori, destule capete pătrate, și reprezentând, în acest domeniu al culturii, aflat, în Olt, la temperaturi destul de scăzute, o picătură de apă limpede într-o mare destul de tulbure.
Pasiunea sa pentru istorie a avut conotații strict patriotice, fiindcă istoria aparținea ființei sale și românismului său curat ce au constituit corolarul și pluralul cunoștințelor sale vaste cu privire la legendarul județ Romanați. Scrierile sale istorice și literare erau dialoguri ale sufletului cu trecutul, prezentul și viitorul unui leagăn de civilizație care se chema, cândva, Județul Romanați, iar prezențele sale pe micul ecran erau, fiecare în parte, o încântare și o lecție de istorie locală și națională.
Referindu-se la clădirile de patrimoniu ale Caracalului, Dumitru Botar ne spunea despre „buldozerele roșii ale comunismului, care, odată cu casele, au demolat și viețile oamenilor, lăsându-le răni atât lor, cât și urmașilor lor, care nici astăzi nu s-au cicatrizat”. Din păcate, adăugăm noi, buldozerul contemporan conviețuiește și astăzi cu istoria noastră postdecembristă, mușcând voluptos din surâsul și melancolia numeroaselor clădiri istorice ale acestei țări, monumente care nu încetează să ne amintească de adevărata aristocrație a României interbelice și de sângele albastru al cărturarilor noștri de altădată. În această idee, meritul administrației caracalene de astăzi, acela de a începe reabilitarea acestor adevărate monumente arhitecturale, la care se adaugă, simbolic, reeditarea volumului lui Dumitru Botar – „Poveștile Caracalului”, este cu atât mai însemnat, cu cât, personal, am credința că există un Dumnezeu al clădirilor de patrimoniu…
Editor – Dumitru Sîrghie
