La Congresul Partidului Social-Democrat de la sfârșitul săptămânii trecute, fostul președinte de partid și de țară, Ion Iliescu, exprimându-și regretul pentru pierderea, de către PSD, a alegerilor din 2004, a deplâns, totodată, pierderea unei oportunități importante: aceea de a implementa un proiect în legătură cu care oameni politici realiști și oameni de știință din foarte multe țări, inclusiv din țara noastră, se exprimaseră deja de ceva vreme. Este vorba de o viziune cu caracter global, care se referă la necesitatea trecerii omenirii la un nou tip de dezvoltare, prin care să se asigure progresul uman nu numai în câteva țări și pentru câțiva ani, ci pe întreg globul și pentru un timp lung. Conceptul care definește această viziune este cel de „dezvoltare umană durabilă” și are în vedere reconcilierea dintre actuala dezvoltare economică și mediul înconjurător, scopul final fiind eradicarea flagelului sărăciei mondiale și crearea în acest colț de univers a unui loc mai bun pentru toți oamenii. Pentru a măsura progresul economico-social corespunzător dezvoltării umane durabile, se utilizează „Indicatorul dezvoltării umane” (IDU) – un indicator statistic, compus din trei indicatori parțiali: speranța medie de viață la naștere, rata de instruire a populației și produsul intern brut pe locuitor.
Ei bine, Congresul PSD a trecut, dar pentru noi are această semnificație aparte: că a replantat în humusul speranței ideea de dezvoltare umană durabilă. Rămâne de văzut dacă mulțimea de grădinari pe care i-a dat școala de gândire a lui Ion Iliescu va ști să o ude la timp cu roua încrederii, să o ajute să răsară și să reziste tuturor intemperiilor; să rămână tot timpul verde și să dea fructe comestibile. Căci actuala opoziție, cât timp s-a aflat la putere, a dat fructe care s-au dovedit comestibile doar pe jumătatea dinspre liderii și clienții de partid, în timp ce pe jumătatea dinspre poporul de rând s-au dovedit de-a dreptul otrăvitoare. Abia de acum încolo acel, probabil, bine intenționat „să trăiți bine” se va putea elibera de toxinele clientelismului și va deveni mărul de aur pe care de atâta vreme așteaptă poporul român să-l culeagă din grădina raiului capitalist.
Filosoful francez de origine română, Stephane Lupasco, dezvoltând o „Logică dinamică a contradictoriului”, a criticat toate elaborările logice, de la cea aristotelică până la cele contemporane, pentru motivul că toate sunt lipsite de un principiu de naștere și de aceea sunt logici statistice, înregistrări pasive ale unor stări de lucruri posibile. Principiul, ca principiu de naștere, ca agent dinamic al dezvoltării, pe care Stephane Lupasco îl așează la baza logicii sale, este cel al antagonismului: „o energie, un dinamism oarecare, dacă există, ca să existe, trebuie să implice o energie, un dinamism antagonist”. Cu alte cuvinte, dacă există o energie, există cu necesitate și o energie negativă. Care există, deci, în același timp și sub același raport, contrazicând principiul noncontradicției din logica obișnuită.
Tocmai pentru că gândirea noastră este guvernată și de principiul noncontradicției, pe mulți dintre noi ne-a surprins alianța dintre PSD și PNL, grăbindu-ne s-o caracterizăm ca pe-o alianță împotriva naturii, fiindu-ne greu să înțelegem cum se poate ca munca și capitalul să tragă împreună în aceeași direcție. Iată însă că realitatea ne contrazice, alianța numită USL merge ca unsă, ca într-o veritabilă logică dinamică a contradictoriului, chit că pe ici pe colo poate să mai și scârțăie. Iar dacă cele două principale partide componente se vor înțelege și în legătură cu proiectul privind dezvoltarea umană durabilă, repus în discuție de Ion Iliescu, atunci nu vom avea decât să fim de acord cu primarul PSD-ist al sectorului 3 al Capitalei, Robert Negoiță, care, la același Congres al PSD, a spus-o răspicat: „avem de învățat de la comuniști”, ilustrând încă o dată cunoscuta zicală din înțelepciunea populară: „gura păcătosului adevăr grăiește”.
Constantin Smedescu
