AcasăDiversePuiu Protopopescu – mare industriaș, proprietar și filantrop din județul Olt

Puiu Protopopescu – mare industriaș, proprietar și filantrop din județul Olt

Puiu Protopopescu, mare proprietar și industriaș în județul Olt, administrator în timpul celui de-al doilea război mondial al Societății ,,Aluta” din Slatina, a fost apreciat pentru actele sale de caritate de toate categoriile sociale din vremea în care a trăit: învățători, preoți, țărani, politicieni, fie ei țărăniști, conservatori sau liberali. Era proprietar în județul Olt al unui domeniu funciar important:  Priseaca,  Otești-moșie pe care a cumpărat-o de la banca din Corabia, unde fusese amanetată de fostul proprietar Stan Căpăținescu (Flacăra, 17 iunie 1983), dar și al unor mori, mari și moderne, construite în unele localități rurale din județ, la Mogoșești sau Brebeni. A fost prezent, de asemenea, prin anii `40 ai secolului trecut, la multe dintre evenimentele care aveau loc în lumea satului din județul Olt, acolo unde se inaugurau construcții (școli, primării, cămine culturale) ridicate, în perioada interbelică, prin contribuția unor oameni de bine sau acolo unde aveau loc manifestări culturale, organizate în cadrul căminelor culturale de intelectualitatea satelor, de fiecare dată donând sume consistente de bani în folosul școlilor –cumpărarea de combustibil, dotarea cu material didactic, susținerea financiară a elevilor de la sate care aveau rezultate bune la învățătură etc.

Alexandru Toma (unchiul lui Iancu S. Toma), unul dintre iluștrii învățători din județul Olt, a funcționat la începutul carierei sale (1915), până să ajungă la școala din comuna Perieți, la Priseaca. Despre boierul Puiu, Al. Toma nota pe spatele fotografiei primită de la acesta: ,,Amintire de la cel mai nobil și gentil proprietar din satul în care am fost învățător în primul an al carierei mele, Puiu Protopopescu din Priseaca.” Sub aceste rânduri scrise cu creionul, mai este adăugat și următorul text: „– Moștenitorul lui = N. Protopopescu = – expropriat prin reforma agrară din 1945.” Fotografia, descoperită în anul 2015 în arhiva d-lui prof. Mihai  Barbu de la Perieți, reprezentându-l pe Puiu Protopopescu în ținută militară, datează din luna ,,oct. 1916.’’ În vara aceluiași an (12 iulie), membri ai familiei Protopopescu sunt menționați într-un anunț referitor la decesul persoanei Basilia G. Coman, care urma să fie înhumată la cimitirul Bellu din București: Ion D. Protopopescu, Puiu și Ștefan Protopopescu, Mimi și Nicolae Protopopescu, Ecaterina, Cecilia și Silvia Protopopescu (Universul, 14 iulie 1916). În acest anunț apar și membri din familia Alimăneșteanu, respectiv Alexandru Alimăneșteanu, care era atunci căsătorit cu Florica, fiica lui Tache Protopopescu.

În anul 1942, Puiu Protopopescu era președintele căminelor culturale din județul Olt, în această calitate participând la sfințirea bisericii din Spătaru, reparată din temelie, grație donației col. Florin Rădulescu (Universul, 26 aug) iar în luna martie a anului 1944, fiind administrator al Societății „Aluta” din Slatina, a donat suma de 150.000 lei pentru zidirea unor chilii la Mănăstirea Clocociov, în care să locuiască maicile slujitoare și cele 10 orfane de război, venite aici pentru a urma cursuri de gospodărie recent înființate. A săvârșit astfel o faptă cu adevărat creștinească (Lumina satelor, 1944).

„Puiu, își amintește înv. pens. Iulian Onescu, a avut casă, un fel de conac, la Priseaca, mai precis în satul Săltănești. A avut neam mare, de oameni deștepți, de prin Poboru. Bunicul meu, Ion Șerban, a muncit pe moșia lui și avea și pământ în arendă. Latifundiarul nu era un om rău, din ce mai știu de la cei care au fost și de la cei care azi au peste 80 de ani și l-au cunoscut, era cumsecade și cei din Săltănești trăiau bine pe moșia lui. Nu ținea cont de dijmă ad-litteram, întotdeauna lăsa de la el. Familia lui a construit școala din Săltănești, pe la 1900 și a purtat numele «Dumitru Protopopescu». Aici au învățat multe generații de elevi. A fost o școală făcută cu multă cheltuială,  cu o sală de clasă, antreu și cancelarie, toate mari, spațioase; nu o colibă, așa cum se obișnuia să se construiască mai ales înainte de Primul Război Mondial. Tot boierul Puiu a donat multora dintre locuitorii din Săltănești suprafețe mari de teren pentru locuri de casă, contribuind la menținerea și dezvoltarea vetrei satului. De altfel la Priseaca au fost boieri care au avut o legătură cu țăranii mai aparte, diferită de cea din alte zone ale județului. Ca Puiu Protopopescu,  au fost și boierii Macarie și «Gândac», care au fost alături de oameni, ajutându-i permanent.”

Radian Vasile


- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments