D-le primar, cu ce gânduri ați început noul an?
Noul an, ca toată lumea, l-am început cu gânduri bune. Mă refer atât pe plan profesional, cât și pe plan familial.
Taxe și impozite. Iată că dragul nostru Guvern USL, struțo-cămila stânga-dreapta, a plagiat Proiectul de Buget al Guvernului Boc. Birurile sunt mai ceva ca-n epoca de aur a lui Boc. Cum vă explicați chestiunea aceasta? Au fost ăia nebuni sau guvernul actual este nebun?
N-aș răspunde la această întrebare, pentru că aș fi nevoit să folosesc cuvinte, așa cum ați folosit și d-voastră, nepoliticoase. Dar, de un singur lucru sunt și eu nemulțumit, pentru că suntem puși în situația să facem un lucru de mai multe ori. Crezând că prima dată l-am făcut bine, ne-am apucat să strângem taxele locale. Aici mă refer la faptul că noi am stabilit taxele și impozitele locale încă din luna decembrie a anului trecut. Ne-am trezit, ulterior, că nu e bine ce am făcut și că trebuie, vezi Doamne, să aplicăm anumiți indici de creștere a acestor taxe.
Nu mai știam ce să facem, pentru că unele publicații sau unele posturi de televiziune ne tot spuneau că rămâne la latitudinea Consiliilor Locale, că acolo unde se vrea se poate crește, iar acolo unde Consiliul hotărăște că nu sunt posibilități de creștere, să nu se crească. Noi am demarat acțiunea de colectare a impozitelor și taxelor locale, în primele zile ale anului, pe vechea hotărâre din decembrie 2012. Mare ne-a fost mirarea când, prin intermediul posturilor mass-media, aflăm că guvernul vine cu o nouă hotărâre, mai precis HG 1309, prin care stabilește niște minime pe care ne obligă să le punem în practică.
Luând cunoștință de această hotărâre, am fost nevoiți să mai convocăm, încă o dată, consiliul, că trebuia să ne revedem după sărbători și să avem subiecte de discuție. Ne-am întâlnit, am hotărât aplicarea HG 1309 și, la ora actuală, mai suntem în dilemă, dacă va rămâne sau nu va rămâne bătută în cuie această ordonanță. Pentru că, citind pe toate ziarele, aflăm că am fi, pe undeva, obligați, ținând cont că avem și ceva arierate în primăria Văleni, să luăm o nouă hotărâre de consiliu prin care să le modificăm încă o dată. Deocamdată, stăm pe poziție, nu mai știm ce să facem. Am mai citit și modificările Codului Fiscal și să sperăm că vom avea posibilitatea, totuși, cei care am aplicat HG 1309, să rămânem pe aceeași decizie. Mai precis, mă refer la Ordonanța nr. 8 / 2013. Să sperăm că am terminat, odată pentru totdeauna, subiectul taxe și impozite locale pentru anul 2013. Sper să rămână așa, pentru că nu mai știu, s-au dat dracu’ toate și oamenii nu mai știu ce să creadă. Pe de o parte le spunem că nu s-au mărit, pe altă parte le spunem să aibă răbdare, că s-au mărit. Deci, cam atât pot să vă spun despre taxele și impozitele locale din comuna Văleni.
Așadar, d-le primar am dreptate, nu sunt nepoliticos… V-am spus doar adevărul verde în față despre acest guvern. În aceste condiții, să ne povestiți ce ați întreprins privind investițiile începute de d-voastră de când ați preluat conducerea, sau pe care le-ați găsit demarate și pe cele pe care le veți demara. De unde veți lua fondurile necesare?
Îmi face plăcere să vorbesc despre investiții, pentru că acesta este și scopul pentru care am venit pe scaunul de primar al comunei Văleni, să facem ceva pentru această comună. Și aici aș vrea să vă amintesc că am preluat, de la fosta conducere, niște proiecte în derulare, două obiective de investiție pe Ordonanța 7. Aici este vorba de extindere și modernizare alimentare cu apă într-un sat al localității, mai precis în satul Pieptești. Investiție la care m-am înhămat încă din prima zi de când am stat pe scaunul de primar, pentru că era o investiție începută cu ceva ani în urmă și la care nu prea se mai făcuse nimic. Prin discuțiile cu constructorul, am reușit ca, într-o lună de zile, era și o promisiune a mea electorală, să pun în funcțiune și să dăm drumul la apă în satul respectiv. Mulțumesc, pe această cale, și constructorului care a înțeles, prin fondurile dumnealui, să vină alături de nevoile noastre și să putem să ne realizăm promisiunea față de locuitorii comunei Văleni. Am mers, în continuare, pe această investiție, mergând la înlocuirea conductelor metalice cu conducte de PVC. Am reușit să realizăm această lucrare pe o lungime de 6700 de m, într-un timp, zic eu, destul de scurt. Este una dintre realizările pentru care sunt mândru. Acțiunea de înlocuire a conductelor metalice va continua pe zona centru Văleni și în acest an. La ora actuală, putem spune că alimentarea cu apă funcționează la nivelul întregii localități. Nu am informații dacă mai sunt case care nu sunt racordate la instalația de alimentare cu apă. Poate doar cei care nu și-au dorit-o. Știu că sistemul a ajuns până pe ultima uliță a localității.
Tot la capitolul investiții, vreau să vă spun că, întrucât pe Ordonanța 7 primăria mai avea în derulare și un teren de fotbal, o bază sportivă, aici având informații că nu s-ar mai aloca bani. A rămas la stadiul în care am găsit-o. Nu ne-am permis, nu am avut bani din fonduri locale, bani să mai avansăm în această investiție, deși ne este foarte necesară la nivelul localității, întrucât avem destui tineri cărora le-ar place să facă mișcare pe un teren modern. Alte localități nu au copii, dar au terenuri. Tot aici, am început și eu niște proiecte noi. Mă refer aici la proiectul de modernizare și renovare a Căminului Cultural. Căminul, așa cum îl vedeți și cum îl știe toată lumea, nu face cinste unei localități cum este Văleni. Starea în care se află el și dotarea sunt sub orice critică. Am zis că următoarea prioritate este să pot schimba puțin aspectul și imaginea acestui local de cultură. Deocamdată, suntem în faza de hârtii. Prin GAL, am întocmit un proiect, prin care ni s-au promis în jur de 60.000 de euro. Valoarea lucrărilor necesare este mult mai mare, dar sperăm ca, prin fonduri proprii, să-l aducem la un standard minim de funcționare.
Mai avem o investiție începută cu mulți ani în urmă, în curtea școlii. Este vorba despre o grădiniță, cu fonduri de la Ministerul Învățământului. Tot așa, din lipsă de fonduri, a rămas în paragină, la stadiul de 20% realizare. Prin insistențe și prin cunoștințe, am reușit să mai atragem o sumă de bani, este vorba despre 500 de milioane lei vechi, bani veniți cu mare întârziere, nu am mai putut să mai facem mare lucru, în sensul ca să mai punem vreo cărămidă la ea, dar în schimb am reușit să procurăm, de această valoare, multe materiale care ne vor fi de folos în primăvară când avem promisiune de la constructor că, odată ce vremea ne va permite, ne vom apuca să lucrăm și la acest obiectiv.
Ca prioritate, ne-am propus pentru anul 2013, și am depus o documentație la Ministerul Dezvoltării privind canalizarea zonei centrale a localității. Nu am primit, deocamdată, niciun răspuns. Împreună cu aleșii noștri parlamentari, sper să pot să realizez, dacă nu anul acesta, cel puțin în anii următori, acest vis al locuitorilor comunei Văleni.
USL a venit pe scena politică românească cu un scor zdrobitor împotriva fostei puteri, pentru a demonstra moralitate, bunăcuviință, prosperitate pentru popor și să nu mai facă răul pe care l-au produs Băsescu și acoliții săi. Iată că nu ne-a fost dat și nouă să avem o speranță în condițiile date.
Aș începe cu o întrebare. D-voastră chiar erați convins că tot ce spun vor și face? Eu nu eram convins, vă spun sincer. Deși am mai puțină experiență decât d-voastră, dar am început să-i înțeleg că, pentru a câștiga o bătălie sau un război, aici mă refer la câștigarea alegerilor, toți suntem nevoiți să spunem și vrute, și nevrute. Așa s-a întâmplat și cu USL, așa se va întâmpla și cu următorii care vor veni. Vor promite și marea, și sarea și, când se vor așeza pe scaune, își vor da seama că nu au ce împărți sau nu vor găsi nimic cu care să rezolve. Poate că au fost bine intenționați când au vorbit, și m-aș referi și la mine. Și eu, în campania electorală, în necunoștință de cauză, am promis multe și chiar am venit cu speranța să fac multe în comuna Văleni. Mare mi-a fost surpriza să constat că mă aflu pe un butoi de pulbere, din punct de vedere financiar. Am găsit aici datorii cu care și la ora actuală mă confrunt, datorii care vin demult, datorii cu peste un an de zile, datorii care vor atârna foarte mult în realizările mele pentru anul acesta. Chiar am fost obligat acum să le agăț încă o piatră de gât cetățenilor comunei cu privire la datoriile lăsate moștenire. Așa poate că s-a întâmplat și cu guvernul actual: s-ar putea să fi găsit cine știe ce situație, cine știe ce fel de angajamente cu organismele internaționale, peste care nu poți să treci. Eu, la ora actuală, dacă ar fi fost să se spună că datoriile vechi sunt ale ăluia, datoriile noi sunt ale tale, alta era treaba… Uite că, în economia actuală și în legile statului român, nu este așa. Ai venit aici, ai preluat și bunele și relele. Noi trebuie să scăpăm de rele și să ne apucăm de treburi bune pe viitor. Să sperăm că atât guvernul, cât și eu aici, vom trăi clipe mai frumoase și vom realiza măcar jumătate din ceea ce ne-am propus.
Sunteți cămașa de vreme rea a oamenilor din Văleni. V-au votat cu mare speranță. Ce mesaj le transmiteți acum, la început de an?
Poate că nu am avut ocazia să le spun prin alte mijloace, cum au făcut alți colegi de-ai mei, tot din cauza sărăciei. Aș începe, chiar dacă este foarte târziu, cu acel frumos mesaj de „La Mulți Ani!”. Abia aștept să vină primăvara să ne apucăm iarăși de treabă așa cum am început mandatul și le promit că ceea ce am convenit împreună, în campania electorală, privind schimbarea lucrurilor în comuna Văleni, aici vorbesc de infrastructură, de crearea locurilor de muncă, atragerea de investitori și multe alte lucruri pe care și le doreau, se vor realiza. Dar, încă o dată, îi rog din suflet, să aibă răbdare, pentru că nu se pot face toate, mai ales în conjunctura în care am găsit bugetul primăriei Văleni într-un deficit atât de mare. Nu se poate face nimic fără bani, fără răbdare și nu atât de repede. Răbdare și le promit că le dau șansa ca, după patru ani de zile, să tragem împreună linie și atunci îi rog să mă judece cum consideră dumnealor. Dacă vor fi mulțumiți de mine și de realizările mele le voi mulțumi și eu și vom merge împreună mai departe, dacă vor mai vrea, dacă nu eu merg acolo de unde am venit și unde m-am simțit destul de bine și sper că sunt destul de bine așteptat.
Dumitru Sârghie
