Radu Ivănescu s-a născut în anul 1850, în orașul Perdof, din Bulgaria. Fiul lui Ivan și Țana Ivanoff. În anul 1874, trece Dunărea împreună cu părinții săi, pentru a lucra la arendașul moșiei Moldoveni, județul Romanați.
Munca susținută și inteligentă l-au ajutat să agonisească o mică avere, cu care să cumpere și să conducă un hotel în Turnu-Măgurele.[1]
Din motive încă nelămurite, în anul 1886 a fost expulzat din România, dar numai după un an ( 1887 ), a primit permisiunea să revină.
S-a stabilit la Corabia și a început să facă mari afaceri în agricultură, deținând după un timp, 28.600 de pogoane de teren agricol , evaluat la aproximativ 8 milioane de lei, pe care le-a vândut în loturi mici țăranilor din Uda-Clocociov, Cilieni, Preajba și Izlaz. Deci a cumpărat pogoanele en gross și le-a vândut mai apoi en detail. Totodată a construit în orașul Corabia, o fabrică de țigle și cărămidă, de la a cărei forță motrice s-a alimentat cu energie electrică întregul oraș în perioada în care uzina electrică era deteriorată din cauza distrugerilor produse de trupele militare de ocupație, din timpul Primului Război Mondial. Tot în timpul războiului a construit o moară de măcinat, pe care a pus-o la dispoziția populației locale care nu avea posibilitatea să macine nicăieri în zonă.
A susținut financiar mai multe organizații profesionale printre care „Corporația meseriașilor din Corabia”, al cărei președinte de onoare a și fost, precum și „Societatea funcționarilor”.[2]
Radu Ivănescu a fost unul dintre principalii fondatori ai Băncii Corabia, înființată în anul 1909, cu un capital de un milion de lei, în fruntea căreia a fost numit Victor Berceanu.
Ivănescu se implică în viața politică, devenind un membru marcant al Partidului Conservator din Romanați. Este ales pentru prima dată primar al orașului Corabia având un mandat în perioada 10.03.1905 – 04. 04. 1907.
În această perioadă îi este conferit Ordinul „Steaua României”!
Cancelaria ordinelor
Prin decretele regale cu No.3748, 3749 și 1753 din 4 lulie 1905, date asupra rapoartelor d-lui Ministru al Af. Străine, cancelar al Ordinelor, și în urma propunerei d-lui ministru al cultelor și instrucțiunei publice, s’a conferit, cu ocasiunea ɖilei de 10 Maiŭ.
Ordinul „Steaua României” în gradul de Cavaler
– Ivănescu Radu – primar Corabia.[3]
Al doilea mandat de primar al orașului Corabia a avut loc în perioada 06.10.1909-14.02.1911. Pe 20 Octombrie 1909, Radu Ivănescu este confirmat în funcțiunea de primar, prin Decretul Regal No.2857 / 20 octombrie 1909.
CAROL I
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al Românilor
La toți de față și viitori, sănătate:
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de interne sub No.20.074 din 20 Octombrie 1909;
Pe baza art.12 din legea pentru organizarea comunelor urbane,
Am decretat și decretăm:
Art. I. D. Radu Ivănescu se confirm de Noi în funcțiunea de primar la comuna urbană nereședință Corabia din județul Romanați, iar d.Nicolae Dăbuleanu în aceea de ajutor de primar.
Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de interne este însărcinat cu executarea acestui decret.
Dat în Castelul Peleș, la 20 Octombrie 1909. [4]
CAROL.
Ministrul de interne
Ion I.C. Brătianu No. 2856.
La alegerile pentru Senat, din februarie 1911, Radu Ivănescu este ales senator conservator de Romanați, pentru Colegiul II.
În No. 2 din 31 Ianuarie 1911 „Isbânda” – ziar al partidului Conservator-Democrat, ce apărea la Caracal, scria despre Radu Ivănescu următoarele:
Cine este Radu Ivănescu
Născut la Perdof, județul Sofia ( Bulgaria ) are un dosar, Dosarul cu No.2557 din 1886, ce se găsește la biuroul siguranței generale a statului.
Bulgarul Radu Ivanov – așa zice dosarul, pentru propagarea trecerii țăranilor în Bulgaria. Tatăl său așa zisului Radu Ivănescu se numea Panait Iacoff, era pândar la moșia Moldoveni unde Radu Ivănescu , fiul lui Iacoff era fecior în casă.
Radu Ivănescu a venit în 1874 după propria declarație expulzat din țară în 1886 pentru acte de conspirație contra ordinei publice din România, revenit în țară prin învoire Provizorie, la 1887.
La 21 septembrie 1913 cotidianul „Seara” a publicat un articol semnat „R” „Un senator român, spion bulgar. Radu Ivănescu. Erau corelate originea sa sud-dunăreană, numele real Ivanoff, și faptul că avea un ginere în armata bulgară. În plus, se afirma că în vara anului în curs, în timp ce armata română se implica în acțiuni militare împotriva Bulgariei, în al doilea război balcanic, Ivănescu a depus la poșta din Caracal un,, grop’’ ( sac sigilat pentru expedierea valorilor declarate și sigilate), de 50.000 lei cu destinația Sofia , fapt care a atras atenția autorităților.
Direcția Poliției și Siguranței Generale, în urma atacurilor din presă a deschis un dosar, pe care l-a închis în anul 1916.[5]
La alegerile generale efectuate în ziua de,, luni 26 Maiu 1914’’, pentru Colegiul II Senat, lista județului Romanați a fost următoarea, precum și numărul de voturi obținute.
*Dumitru Șuculescu-liberal-286 voturi.
*Theodor I.Dăbuleanu-liberal-222 v.
*Radu Ivănescu-conservator-208 v.
*Nicolae Negri-conservator-96 v.
*C. Dimitrescu-independent-75 v.
A fost ales Dumitru Șuculescu, iar pentru al doilea loc „biuroul a declarat balotaj”.[6]
Rezultatul alegerilor în balotaj efectuate în ziua de Luni, 2 Iunie 1914 pentru Col.II de Senat în județul Romanați a fost următorul:
– Teodor Dăbuleanu – liberal, 230 voturi
– Radu Ivănescu – conservator, 211 v.
A fost declarat ales, Teodor Dăbuleanu.
În ziua de 21 Mai / 3 Iunie 1918, au avut loc alegeri pentru Colegiul II. de Senat în județul Romanați. Au candidat din partea Partidului Conservator Radu Ivănescu și Nicolae Negri. Cei doi au fost aleși senatori, R. Ivănescu cu 350 de voturi și N. Negri cu 348.[7]
La alegerile pentru Senat, din ziua de 28 mai 1926, Radu Ivănescu a candidat din partea Partidului Poporului, pentru județului Romanați. A obținut 14.205 voturi, fiind declarat ales.[8]
Numele lui Radu Ivănescu este legat și de realizarea monumentului,, Independenței’’, în memoria eroilor din războiul pentru Independența României din 1877-1878. Monumentul reprezintă, un soldat și o femeie, înfățișând simbolic România victorioasă, îmbrăcată în costum popular ( se evidențiază ia, fota, brâul ) ține în mina stângă un steag, iar dreapta întinsă arată în depărtare.[9] A fost inițiatorul și președintele Comitetului de ridicare a monumentului, operă a sculptorului Ion Iordănescu,[10] donând suma de 10.000 de lei.
Monumentul a fost dezvelit în anul 1929, la scurt timp după decesul lui R. Ivănescu.
Ivănescu a sprijinit construirea catedralei „Sfânta Treime”,[11] din Corabia, cu suma de 100.000 lei, a suportat cheltuielile de ridicare a noului local de primărie din comuna Moldoveni și a donat mai multe suprafețe de teren pentru utilitate publică în localitățile Scărișoara și Preajba.
Controversatul Radu Ivănescu om de afaceri, filantrop și senator a trecut la cele veșnice, la începutul lunii aprilie 1929.
Ziarul „Vremea”, care apărea la Caracal, în numărul său din 14 Aprilie 1929, relata despre decesul lui Radu Ivănescu:
ɟ Radu Ivănescu, am arătat în numărul precedent într’o notă scurtă, că a încetat din viață. Spuneam că vom reveni. Merită să-i consacrăm în adevăr, câteva rânduri.
Ridicat de jos, acest om poseda însușiri așa de superioare, încât inteligentul, rafinatul și exigentul Marghiloman și-l apropiase în măsura de a-l onora cu intimitatea lui. Abil, generos, perspicace, filantrop, el era înzestrat cu acele calități cari lipsesc de obicei, celor mai bine născuți.
Notăm, după Monografia jud. Romanați:,,…….a donat 100.000 lei la construirea Catedralei din Corabia (echivalent cu 4-5 milioane astăzi N.R. ), iar în timpul ocupației, germanii desvelind catedrala de acoperișul ei de aramă, d. Ivănescu și-a ridicat tabla depe magazia d-sale, acoperind biserica’’.
Dar actele lui filantropice sunt mult mai numeroase. D-zeu să-I ușureze țărâna și vecinică să-i fie pomenirea !
Prof. Cornel Manolescu
[1] ,,Cazul senatorului Radu Ivănescu (Ivanoff)’’, articol publicat de către Alin Spânu în revista,, Magazin istoric’’, septembrie,2014.
[2] Simona Chirici,,Radu Ivănescu, bancherul pasionat de oameni și de dorința de a-i ajuta’’, articol publicat pe www.gazetanoua.ro
[3] Monitorul oficial al României, No. 088,20, Iulie 1905, pag. 313
[4] Monitorul Oficial al României, No.190 / 21 Novembre 1909, pag. 7490.
[5] Alin Spânu, articol citat.
[6] Monitorul Oficial al României, No. 42, Marți 27 Mai / 9 iunie 1914
[7] Monitorul Oficial al României, No.44, 23Mai / 5 Iunie 1918.
[8] Monitorul Oficial, No.123, 5 iunie 1926, pag. 8120
[9] Doina Leulescu, Denisa Guțică-Florescu, Monumente și eroi în județul Olt, Editura MĂIASTRA, 2O18.
[10] Ioan Iordănescu (n.18 iulie 1881, București-d.26 decembrie 1950) a fost un sculptor român. A absolvit liceul, iar apoi Școala de Belle Arte București ( 1904 ). A expus la saloanele oficiale din anii 1924, 1925, 1927, 1929, 1930, 1940. S-a remarcat prin lucrările de sculptură cu caracter istoric și simbolic. ( ro.wikipedia. org/wiki/Ioan_Iordănescu ).
[11] Biserica cu hramul „Sfânta Treime” din orașul Corabia a fost ridicată prin grija Societăților locale și a oficialităților locale, între anii 1895-1907, așa cum stă scris în pisanie. Afectată de cutremurul din 1940, biserica a fost reparată între 1940-1941 apoi, după cutremurul din 4 martie 1977, a suferit reparații capitale, consolidări, înfrumusețarea cu vitralii de Murano, s-a curățat mobilierul și s-a restaurant pictura. (biserici.org/index.php?menu )