Nu m-am gândit până acum ce greu e să formulezi o întrebare cu cheie, care să genereze un răspuns cu miez. Credeam că răspunsurile se pot construi singure, în funcție de intensitatea adevărului care le străbate și le susține. Iată că adevărul nu mai e de ajuns. Și nici realitatea nu mai acoperă interesul cititorului. Trebuie să ai și o poveste care să atingă sufletul, care să incite mintea, care să frisoneze trupul. E, aici e aici. De unde o așa poveste la niște bieți iubitori de speranțe curate și de vise neindexate?! La niște simpli (p)artizani ai luptei împotriva orbirii, surzeniei și muțeniei spiritului personal? Or fi de ajuns 22 de ani de luptă cu lenea gândurilor, cu inerția tabieturilor, cu obrăznicia intereselor, cu violența umorilor, cu ipocrizia trădărilor și cu poleiala inculturii !?
De unde altă poveste mai interesantă decât aceea inventată acum 22 de ani de inegalabilul Visi Ghencea, poveste despre slătineanul Eugen Ionescu, devenit academicianul universal al teatrului absurd, în care ne-am apucat să credem și să investim, cu gândul că binele dedicat colegilor și prietenilor se poate multiplica, spre bucuria tuturor ?! De unde alte obiceiuri decât acelea de a respecta dimensiunea culturală a visurilor noastre, de a onora dimensiunea artistică a eforturilor noastre, de a prelungi călătoria printre vorbe cu întâlnirile ZEI-lor la date fixe?! Una dintre datele date nouă spre re-cunoaștere este și ziua de 27 martie, sărbătorită pe întreg mapamondul ca Zi Mondială a Teatrului. Dată datată, dar și dătătoare de speranțe proaspete cum că, odată cu primăvara calendaristică, pot renaște proiectele și energiile din care ne hrănim sufletele de iubitori de teatru și de membrii ai Societății Culturale Eugen Ionescu, din Slatina. Poate patetic, poate poetic, acest răspuns la o întrebare încă nerostită se vrea și un salut prietenesc adresat celor care timp de 22 de ani au consonat cu idelurile SCEIS și au semnat prezent la fiecare întâmplare artistică, sau măcar culturală, dedicată lor și urmașilor lor. Tuturor, chiar și celor încă nedumiriți sau încă nehotărâți (dacă să ne iubească sau să ne ocolească), le transmitem același gând bun aniversar, garnisit tradițional cu urări de sănătate deplină la minte, la trup și (mai ales) la suflet.
Mihai Lungeanu
