Între statul român și oricare altă țară nu se poate încheia niciodată cu succes o viitoare alianță sau o relație diplomatică. O mică ilustrare este dovada că puterea poporului a fost smulsă din temelii cu mai mulți ani în urmă, pe vremea comunismului.
Faptul că e ultima țară europeană care a ieșit de sub dictatura comunistă demonstrează că relațiile pe care le are cu alte state, indiferent dacă sunt sau nu țări din același continent, nu sunt depline.
Datoriile pe care le are statul față de alte țări își au originea în hotărârile președinților care au condus după revoluția din anul 1989.
Este adevărat că democrația care a urmat a sărăcit poporul, bugetul statului servind în primul rând nevoii politicienilor. Acest fapt se datorează tot comunismului, pentru că tocmai de la această tragedie îndelungată situația financiară a statului a dus la asemenea decizii parlamentare.
Relațiile diplomatice stabilite între statul român și Noua Zeelandă au avut loc la data de 13 octombrie 1969 și au fost ridicate la nivel de ambasadă în anul 1981.
După ce s-au stabilit, aveau să urmeze avantaje economice, comerciale, migratorii.
Niște acte semnate nu semnifică faptul că se pot respecta anumite situații, organe ale legii sau cetățeni care nu au dreptul de a depăși limita unor norme acceptabile taxând mai mult decât trebuie o încălcare a unui principiu, și nu a unei legi.
Cazul din 2010, în care 2 civili români au fost împiedicați să-și continue drumul tocmai în timpul în care au ajuns la aeroport spune multe despre felul în care este făcută recunoașterea acestei țări la nivel global, fie că țările fac parte din Uniunea Europeană, sau nu.
Așa cum președintele Statelor Unite ale Americii poate să încalce unul dintre amendamentele constituției care au servit la libertatea de conștiință a cetățenilor, tot așa pot fi încălcate niște drepturi sau obligații privind dreptul migrației străinilor, indiferent dacă acei călcători ai principiilor sau ai legii sunt conducători ai statului sau civili.
Cazul care s-a întâmplat în 2010, deși revoltător, poate fi considerat pe bună dreptate din moment ce Noua Zeelandă nu face parte din Uniunea Europeană, astfel necontribuind financiar pentru cauza Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.
Mihai Robert Barbu
