Implementarea Directivei Europene 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, prin aplicarea Legii nr. 220/2008, fără efectuarea unui studiu de impact asupra prețului energiei, a economiei naționale și a cetățenilor, face ca România să aibă cea mai generoasă schemă din Uniunea Europeană pentru susținerea energiei regenerabile (provenită din centralele eoliene sau fotovoltaice). Aceasta în condițiile în care multe din țările din Europa și-au protejat industria energo – intensivă, prin scutirea de la plata taxelor aferente.
Potrivit unui studiu realizat de consultanții de la PriceWaterhouseCoopers (PwC) sprijinul acordat de România pentru energia eoliană a fost în luna martie 2013 de 224% față de 100% media europeană, iar pentru energia fotovoltaică de 657% față de media europeană de 269%.
Situația a fost determinată de faptul că aplicarea schemei suport s-a realizat fără a fi efectuată o analiză de impact cu privire la prețul energiei și la implicațiile sale pentru activitățile din toate domeniile de activitate, dar în special pentru cele industriale. În aceste condiții, toți consumatorii interni de energie electrică –economici și casnici – subvenționează, prin sistemul „certificatelor verzi”, un sector privat, care are astfel asigurat un profit garantat, fără a aduce în schimb mari beneficii statului român: nu s-au creat locuri noi de muncă (echipamentele sunt produse în exclusivitate în afara țării}, profiturile sunt repatriate, mari suprafețe de teren sunt scoase din circuitul agricol.
Cele mai afectate sunt însă unitățile din industria metalurgică românească, care prin specificul domeniilor de activitate și al proceselor tehnologice sunt mari consumatoare de energie electrică. Este cunoscut faptul că acestea au o contribuție semnificativă la crearea produsului intern brut, în calitate de exportatori și generatori de valoare adăugată, sunt creatoare de locuri de muncă directe și pe orizontală și au o contribuție majoră la bugetele de stat și locale. Impactul poverii eco-taxelor, pe fondul persistenței crizei economice globale și a puternicului mediu concurențial, a condus la afectarea gravă a performanțelor acestor societăți, unele dintre ele fiind în pragul falimentului, cu efecte economice și sociale dezastroase. Practic taxele suplimentare, generate de această schemă de sprijin mai mult decât generoasă, a afectat sustenabilitatea companiilor industriale din România, prețul pe MWh devenind aproape prohibitiv.
În contrast cu poziția României, majoritatea țărilor europene au dus o politică de sprijinire a producătorilor interni
Trebuie subliniat faptul că țara noastră a manifestat o reală deschidere față de investițiile în energia regenerabilă, realizând și depășind din acest punct de vedere angajamentul față de Uniunea Europeană de a produce 24% energie din surse regenerabile până în 2020, această țintă fiind atinsă încă din anul 2010. Din păcate această politică nu a fost însoțită și de măsuri de protecție a economiei naționale.
In contrast cu poziția României, majoritatea țărilor europene au dus o politică de sprijinire a producătorilor interni și de promovare a unor mecanisme de exceptare a industriilor energo-intensive de la plata taxelor pentru energia regenerabilă. În această categorie pot fi nominalizate state precum Italia, Franța, Grecia, Germania, Slovacia și altele. În România nu numai că taxele plătite de companiile mari consumatoare de energie electrică sunt considerabil de mari, dar acestea au crescut de la an la an: în 2012 față de 2010 de 7,46 ori, iar în 2013 au mai crescut cu 66% față de 2012.
Sub presiunea patronatelor din industria metalurgică și îndeosebi a Asociației Marilor Consumatori Industriali de Energie Electrică (ABIEC) – fondată de companiile Alro, ArcelorMittal Romania, Lafarge Romania, Tenaris, Saint Gobain – autoritățile au înțeles, într-un final, riscurile la care se expune industria românească și Guvernul a emis în 2013 Ordonanța de Urgență nr.57 în care s-au prevăzut amânarea plății unei părți din certificatele verzi și găsirea unor instrumente legale de alocarea unui număr redus de certificate verzi la mari consumatori. A fost emisă apoi Hotărârea de Guvern nr. 495 din 11.06.2014 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind exceptarea unor categorii de consumatori finali de la aplicarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovarea a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Acest act normativ vizează consumatorii industriali electro-intensivi și urmează a se aplica întreprinderilor care sunt supuse riscului de a-și pierde competitivitatea din cauza sprijinului acordat energiei din surse regenerabile, risc datorat electrointensivității beneficiarului și expunerii la comerțul internațional. Condiția este ca agentul economic să plătească cel puțin 15% din numărul certificatelor verzi aferente cotei obligatorii, funcție de nivelul electrointensivității, respectiv:
– 15% în cazul electrointensivității mai mari de 20%;
– 40% în cazul electrointensivității cuprinse între 10 – 20%;
– 60% în cazul electrointensivității cuprinse între 5 – 10%.
Inițial această Hotărâre de Guvern trebuia să se aplice cu data de 1 august 2014, dar ulterior a suportat două amânări, 1 octombrie și apoi 1 decembrie 2014.
Poziția reprezentanților unităților electro-intensive este că, în situația în care Hotărârea de Guvern nr. 495 din 11.06.2014 nu se aplică în cursul acestui an, există riscul pierderii a 760.000 de locuri de muncă directe și a 1,5 milioane de locuri de muncă indirecte. Afectat va fi și producătorul slătinean de aluminiu, Alro, care își poate opri activitatea.
Linia Întâi și Ziarul de Olt
