Nu te iubesc sub semnul întrebării,
Nici punctul de pe „i” nu ți-l suprim
Și-asupra ta nicicând n-o să-mi exprim
Vreun apostrof ori „băț” al exclamării!
Nici paranteze drepte sau rotunde,
Hiatusuri ori mici abrevieri,
Nici cratima ce mi-ai „înfipt-o” ieri,
Iubirea noastră nu o pot ascunde.
O virgulă și-un punct la-ndemână
Le pun la fix, urgent fără corecții,
Suport, iubito, mii de interjecții,
Căci amândoi iubim limba română.
De merg la vale ori de merg la deal,
Sufix, prefix, silabe, numeral,
Te venerez, iubito, la plural,
Și te iubesc, pe veci, gramatical.
Vocale dulci, ca fructele din pom,
Metafore și onomatopei discrete
Le transformăm pe toate-n epitete…
Să ne iubim conform normelor DOOM!
Dumitru Sârghie
Fabulos!!! Şi dacă iubita e analfabetă, cum va percepe mesajul?
În sfârşit, putem iubi şi gramatical, nu numai “la mişto”!
Felicitări pentru doza de optimism!