Salve, magister! Dascălul – model de viață!

A fi dascăl e o menire, un ideal, o mândrie, dar și o mare responsabilitate. El ia asupra sa povara greu de purtat a cărților și dă din înțelepciunea și tainele cunoașterii, fiind părinte și apostol, totodată. Dascălul este aducătorul de miracole, de lumină, de iubire. El aruncă sămânța cunoașterii, aduce lumina științei, călăuzind pașii elevilor spre însușirea valorilor neprețuite ale culturii.

Precum un părinte, el laudă și ceartă, îmbie și pedepsește, cu blândețe, stopează pornirile rele cu necurmata răbdare, după știința și credința lui. Munca dascălului este foarte grea, ea cere multă răbdare, perseverență și rodul ei se vede peste ani și ani.

Copiii pășesc temători spre școală, îndemnați de părinți cu făgăduințe și privesc la dascăl cu ochii mari, în care se oglindește toată uimirea lumii. Harul dascălului prinde viață în cuvinte, sfaturi, se coboară spre capetele micuțe, învăluite în aura copilăriei. Spre dascăl se îndreaptă dragostea copiilor, dar și a celor încărunțiți, amintirea lui însoțind apoi mereu pe fiecare, în drumurile vieții. Și ce mândru și satisfăcut se simte dascălul, când îi știe pe toți realizați! Atunci îl cuprinde nostalgia, constatând că, de la o generație la alta, elevii lui au crescut, iar el, odată cu trecerea anilor, a îmbătrânit deja, dar nu a trăit în zadar pe lumea aceasta.

În lumina acestor gânduri, a fost pregătit și și-a orientat întreaga activitate și d-l profesor Emil Constantinescu, pentru a modela cel mai fin și mai complex material – sufletul uman – pentru a asigura creșterea și pregătirea temeinică a fiecărei generații. Acum, când peste câteva zile, împlinește 85 de ani de viață și aproape 50 de ani de activitate în învățământ, cred că foarte mulți absolvenți de liceul, profesori de educație fizică și sport, colaboratori sau prieteni își aduc aminte de profesorul, de directorul sau de inspectorul școlar Emil Constantinescu.

Născut la 22 februarie 1935, în Slatina, având ca părinți pe Ioana și Constantin P. Constantinescu, crescând alături de sora și fratele lui, școala primară a făcut-o la Râșnov, școala gimnazială – la Liceul Radu Greceanu, iar liceul – la Liceul Comercial Slatina. În 1953, a susținut examen de admitere la ICFS București, unde a luat printre primii, cu bursă. În 1957, termină facultatea cu rezultate excepționale, având posibilitatea să rămână în învățământul superior, dar vine la Slatina, cu gândul să ajungă la liceul unde făcuse gimnaziul. Dar, abia la 1 septembrie 1958 reușește să se titularizeze la Liceul Radu Greceanu. Domnul profesor Emil Constantinescu este căsătorit cu Dumitra, au două fete, Daniela – inginer electronist și Cristina Sanda – psiholog.

„Mi-a plăcut să fiu profesor de Educație Fizică și Sport. Nu am plecat niciodată din domeniul sportului, pentru că îmi plăcea ce făceam aici, dar muream de copii și de predat ora de educație fizică.” (spunea Profesorul la întâlnirea absolvenților 1969, 8 iunie 2019)

Profesorul Emil Constantinescu a ocupat mai multe funcții de conducere. A fost profesor la catedră 14 ani la Liceul Radu Greceanu, doi ani fiind și director adjunct, apoi la Liceul Sportiv – doi ani, inspector școlar de specialitate – 18 ani, președinte al Consiliului Orășenesc al Pionerilor – doi ani, președinte al Consiliului Județean pentru Educație Fizică și Sport – trei ani, director al Clubului Sportiv – 5 ani. S-a pensionat în 1997, dar a mai funcționat trei ani ca profesor la Liceul Pedagogic și Liceul Sportiv.

Iată, deci, 50 de ani de activitate didactică, în domeniul Educației Fizice și Sportului, desfășurată sub semnul exigenței responsabile, urmând, îndeosebi să formeze nu numai buni specialiști, ci și caractere. Profesorul Emil Constantinescu a făcut parte din rândul celor care nu „au avut ambiția de a ieși în față”, în schimb s-au impus ca autorități didactice, rămase în memoria mai multor serii de elevi. În această direcție, prof. Gh. Ungureanu scria: „…au fost marile lor însușiri intelectuale și psiho-morale: inteligență, eleganță, vocație profesională într-o exprimare fascinantă, umor, știința lucrului bine făcut, intuirea corectă a realității și degajare față de orice banalitate…”.

Profesorul s-a impus în activitatea desfășurată, atât fizic, cât și moral, prin vocație pentru ordine și muncă. Indiferent de locul în care a lucrat, Profesorul a lăsat, aici, o mare parte din sufletul lui. A fost adeptul exemplului personal în desfășurarea orelor de Educație Fizică în școli, în organizarea manifestațiilor sportive, fie că a fost vorba de concursuri, competiții județene sau naționale, fie că a fost vorba de ansambluri sportive, pregătite cu prilejul diferitelor sărbători naționale. Cred că nu există slătinean sau profesor din județul Olt, care să nu fi auzit de profesorul, de Omul Emil Constantinescu. Și azi este solicitat să dea sfaturi celor care doresc să urmeze Academia de Poliție – și o face cu plăcere – gratuit.

Sub aparenta sa figură, „puțin zâmbitoare”, se ascunde un suflet cald, care pune patimă în munca sa. A impulsionat mișcarea sportivă de oriunde a lucrat, descoperind, uneori, talentul, acolo unde alții l-ar fi „îngropat”, formând virtuali campioni, ca să nu mai amintim de faptul că au fost elevi care i-au urmat cariera. Cât de mândru era când dădea peste un fost elev al său, profesor de Educație Fizică, în cei 18 ani de inspector școlar, spunând: „…peste 30 de foști elevi, pe care îi întâlnim în școlile județului și mulți alții care lucrează în învățământul superior…”.

„La început, timizi, șovăielnici, dar mai apoi încrezători, curajoși, puternici, convinși că vor reuși, elevii noștri ne răsplătesc munca noastră, prin munca lor și prin succesele lor. Le-am fost mereu alături celor care au vrut și și-au propus mai mult, i-am ajutat, i-am susținut și niciun efort nu a fost prea mare dacă am reușit să redăm speranța și bucuria în ochii sinceri ai elevilor noștri”, spunea profesorul la întâlnirea după 60 de ani a promoției 1959 – mai 2019.

Pentru întreaga activitate desfășurată, de-a lungul celor aproape 50 de ani de învățământ, profesorului Emil Constantinescu i s-au recunoscut devotamentul și spiritul de sacrificiu față de probleme școlii, indiferent de funcția îndeplinită, ale vieții sportive a orașului Slatina și ale județului Olt, pentru care era gata, oricând, să lase deoparte orice interes personal. Dar, poate cele mai frumoase premii, diplome, le-a primit d-l profesor, exprimate prin cuvintele de mulțumire, spuse de foști elevi, cu ocazia întâlnirilor de promoție la care a fost invitat și a participat cu plăcere.

Mă simt obligat, o dată în plus, să consider că noi, cei mai tineri, că întregul colectiv didactic din care au făcut parte aceste „făclii care se sting luminând”, conducerile unităților de învățământ, prin care au activat aceștia, conducerea învățământului la nivel județean sau cea administrativă, municipală și județeană, să le dea o mai mare atenție acestor dascăli în vârstă, pentru că ei, sub raport uman, etic și moral, reprezintă un tezaur de înțelepciune și istorie, care poate fi de mare utilitate pentru familie, școală și societate.

Se spune că: „Talentul se făurește în tăcere, iar caracterul în vâltoarea vieții”. (Göethe) Este necesar ca celor demni de respect și admirație – cum este și profesorul Emil Constantinescu – să le acordăm recunoștința noastră, cu voce tare.

Pentru că peste câteva zile, Profesorul, Omul, Emil Constantinescu împlinește frumoasa vârstă de 85 de ani, când manifestă aceeași vioiciune, același „pas grăbit”, să-i urăm cu toții multă sănătate, viață lungă alături de viața sportivă, iar Dumnezeu să-l ocrotească pe dânsul și pe cei dragi!

LA MULȚI ANI!

Prof. Dumitru Nica, absolvent 1959