AcasăEducațieSalve, Magister! DE CE NE MULȚUMIM CU PUȚIN? 

Salve, Magister! DE CE NE MULȚUMIM CU PUȚIN? 

Motto: „Fericirea este peste tot, dar nu în mediocritate!” (Balzac)

Uneori, oamenii tind să se mulțumească cu puțin, din lipsă de ambiție, de speranță, de idealuri și aspirații, din mulțumire pentru ceea ce au. Alții doar visează, dar pretind că nu se mulțumesc cu puțin. Dar, a visa nu înseamnă a atinge un scop. Eu cred că a trăi cu adevărat înseamnă a îți propune țeluri care sunt cu un pas înaintea granițelor tale și, încercând să atingi țelul, îți depășești limitele.

Prof. Dumitru Nica
Prof. Dumitru Nica

Este bine să ne mulțumim cu ceea ce ne este dat sau ar trebui să ne luptăm cu noi înșine, până descoperim gustul adevărat al vieții? Ne mulțumim cu infinit mai puțin decât ne dorim, pentru că suntem nerăbdători. Când ne dorim puțin, puțin primim! Pentru că ne conformăm regulilor nescrise ale societății. Pentru că nu credem în noi, în miracole și-n puterea universului. Doar un procent mic din populația lumii gândește și acționează proactiv, adică singuri își croiesc drumul și se pregătesc sufletește, pentru a trece anumite praguri.

Motivul pentru care mulți eșuează în ceea ce își propun să facă este absența unor idealuri, a unui sens care să dea  oamenilor liber să gândească, a unei culturi interne șubrede. Statisticile ne confirmă că trăim într-o lume în care 95% dintre oameni nu trăiesc viața pe care și-ar dori-o, că nu fac nimic pentru a schimba astfel de atitudine față de viață. Și aici mă refer la mentalitate și valori, la lipsa unor idealuri și a unor consecvențe în a face niște lucruri care să conteze,  care să fie valoroase, să meargă mai în profunzime.

Scriu acest articol, ca o manifestare de nemulțumire față de tot felul de nedreptăți, de incompetențe, neajunsuri și povești urâte pe care le vedem zilnic pe la TV sau în presa scrisă – cât mai există și aceasta. Toate acestea, au făcut ca, astăzi, să întâlnești, la fiecare pas, tot mai multă lume dominată de mediocritate și incompetență, la cel mai înalt nivel.

În civilizata lume a începutului de secol XXI, mediocritatea pare să fi devenit un cuvânt de ordine, care să ne uniformizeze, să ne facă egali, în ambigua zonă de mijloc, relativ comodă, călduță, fără mari dorințe, fără mari eșecuri, fără mari căutări, fără țeluri înalte, fără entuziasm, fără pasiune. În societățile actuale, nu numai la noi, există tendința de a promova mediocritatea, adică indivizi nici buni, nici răi, care știu și vor să joace jocurile impuse și care nu sunt preocupați decât de îndeplinirea sarcinilor „venite de sus”, fără preocupare pentru valoarea și calitatea muncii pe care o desfășoară sau a vieții pe care o trăiesc.

Acum îi dau dreptate francezului Andre Gide (1869-1951), care spunea: «A căuta tot timpul să-ți fie comod, să te instalezi „cât mai bine”, iată un mare semn de mediocritate.» Mediocritatea și incompetența apar din absența valorilor. „Eu nu consider mediocritatea o virtute. O invocă, în genere, indivizii cu însușiri mediocre pentru a lăsa impresia că  mediocritatea lor ține loc de modestie, nu de lipsa lor de calități!” (Octavian Paler)

Mediocritatea parcă a luat puterea, în societatea contemporană, pare a fi rețeta lumii noi, în care omul să nu-și mai dorească mai mult decât ceea ce i se oferă, deși ar avea capacitatea de a transforma totul, de a progresa, în care și sentimentele au „devenit tot mediocre”, chiar inutile.

„Multe dintre funcțiile de conducere, în prezent, sunt ocupate, uneori, de inși care și-au atins nivelul de incompetență și se eternizează, în posturile respective sau, mai des, de către oameni cu un anumit grad de competență, dar care fac exact ce li se cere, nici mai mult, nici mai puțin, fără a pune întrebări incomode, fără a fi preocupați de altceva decât de a avansa în carieră, prin ocuparea unui post la un nivel superior!” (Alain Deveault – filozof canadian)

Mulți oameni ajunși în funcții sunt,   uneori, incompetenți și mediocri, pentru că ei aleg să fie așa. Nu pentru că așa   s-au născut, să nu poată mai mult, ci pentru că e o alegere conștientă. Mediocritatea și incompetența reprezintă o alegere, pentru că vin din cum abordăm lucrurile. Până unde mergem, cât de în profunzime, care sunt valorile care ne ghidează acel mod de abordare. Avem nevoie mai presus de toate, de o privire critică și cât mai puțin îngăduitoare, să ajungem să separăm odată mediocritatea și impostura de valoare.

Nu poți să mergi în zona excelenței, a perfecționării, fără o cunoaștere de sine și fără autocritică permanentă. „Nu toți analizăm foarte devreme ce vrem să facem în viață, dar să-ți dorești să faci mai mult, să nu te complaci în ce-ți este la îndemână, despre asta este vorba… Mereu am fost adepta schimbărilor și-mi place să ies din zona de confort și să mă autodepășesc”, susținea o româncă absolventă a unei universități străine.

Un lider adevărat își pune întrebări cu privire la viitor. Nu are cum să știe foarte clar cum va arăta viitorul. Orice lider trebuie să demonstreze mentalitate, atitudine și mod de abordare a lucrurilor în profunzime, uman. Să te îmbunătățești tu ca om. Să vrei să nu renunți, să ai o atitudine potrivită față de tine, în primul rând. Trebuie să realizăm din start lucruri mărețe, să ne dorim aceasta, să demonstrăm că putem fi la înălțime, să îi obișnuim pe ceilalți cu personalitatea noastră, să ne impunem în lucrurile bune, chiar dacă suntem oameni simpli. Nu trebuie să ne subapreciem, pentru că dacă ne inhibăm, nu va ști nimeni de noi. Nu vă mulțumiți cu puțin!

Profesor Dumitru Nica, Slatina

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments