Viteza cu care se schimbă astăzi lumea este direct proporțională cu evoluția tehnologică și cea de cunoaștere. Studiile, indiferent de natură, arată că, la 4-5 ani odată, deja trebuie să ne reînnoim substanțial bagajul de cunoștințe în baza căruia acționăm, iar acest ritm se va accelera în viitorul apropiat.
Ca fundament al unei societăți, educația continuă să fie una dintre cele mai importante funcții ale statului. Deci, calitatea educației este esențială pentru ca societatea să poată merge mai departe și să susțină inovația. Sistemul educațional din prezent nu mai seamănă deloc cu sistemul de acum 20-25 de ani, așa cum actualul sistem nu va mai avea aproape nimic din cel de peste 15-20 de ani. Educația nu va dispărea niciodată, ea este foarte importantă pentru individ, pentru societate. Doar că va lua diverse forme și se va adapta la evoluția tehnologiilor și la exigențele societății acelui moment.
Ne găsim în plină dezbatere a proiectului Legii Învățământului. De ce stăm și ascultăm numai ce ne spun unii sau ne propun alții, care uneori nu au nici o legătură cu educația și învățământul? Acum când proiectăm educația viitorului, trebuie să ne gândim la ce se întâmplă, deja, în prezent. Om fi noi pe locul I în Europa sau în lume la Olimpiadele internaționale, dar suntem pe locuri codașe – 46 și 48 – în privința analfabetismului funcțional. De aceea, Educația viitorului trebuie să înceapă cu adaptarea sistemului de învățământ la noile provocări și la tot ce ține de învățare, de predare modernă, modernizată.
Educația viitorului este educația înțelegerii, nu a memorării. Educația viitorului urmărește formarea și dezvoltarea armonioasă a elevilor, prin valorificarea potențialului individual și instituțional, oferind o educație adecvată care să le permită o adaptare rapidă și eficientă la o societate în continuă schimbare. Școala trebuie să fie un mediu deschis, tolerant, în care se stimulează creativitatea, în care elevul se simte în siguranță, integrat, unde se poate dezvolta în vederea atingerii nivelului maxim al personalității sale.
Cum vor arăta locurile de muncă ale elevilor noștri în viitor nu putem ști, așa că nu putem aplica metode din trecut pentru nevoi ale viitorului pe care nu le cunoaștem. De aceea, trebuie să ne schimbăm modul de gândire și chiar aptitudinile. Trăim într-o lume a realității virtuale, a realității argumentate, a inteligenței artificiale. Îi ajutăm pe copii, pe elevi să devină oamenii viitorului, insuflându-le valori reale de mici. Aceasta este educația viitorului.
În viitor, vor fi și tehnologii complexe care vor simplifica întreg procesul de învățare sau de predare. Deja ne-am obișnuit cu ele în timpul pandemiei. Elevii vor avea instrumente de studiu care se vor adapta la capacitățile fiecăruia în parte, vor avea foarte multă independență în procesul de învățare, iar profesorii îi vor îndruma pe aceștia în noianul de informații la care vor avea acces și le vor arăta care sunt cele mai bune moduri de studiu, cele mai bune surse de informații. Pentru aceasta, însă, profesorii trebuie să fie minuțios pregătiți.
Dascălii trebuie să-i ajute pe copii să își păstreze curiozitatea specifică vârstei indiferent de condițiile de mediu. Profesorii ar trebui să fie adevărați cercetători, pentru că informațiile pentru educație nu se află doar în cărți, ci și în observare, în identificarea lucrurilor care îi interesează și îi fascinează pe elevi. Rolul educatorului este să îi ajute pe copii să urce propriul munte, cu resursele pe care le au. Există o scânteie în interiorul fiecărui copil și profesorii trebuie să o aprindă.
Uneori, uitându-ne într-un parc, o să vedem tineri și vârstnici cu telefonul sau tableta în mână. Dacă intri într-un restaurant, mulți sunt cu laptopul sau tableta pe masă și exemplele pot continua. Aceasta înseamnă că în orice mediu copilul, tânărul sau adultul poate învăța ceva nou. „Părinții trebuie să înțeleagă că este necesar să-și lase copiii să dea, uneori, de greu, să muncească, să se străduiască!” (Laura Gunesch –psiholog) Binele copiilor stă în educația făcută cu rigoare, cu bun-simț, cu provocări, uneori cu disconfort și dat de greu, cu responsabilitate și reguli nu totdeauna pe plac.
Ce era rău în faptul că elevii, cândva, în școlile românești, își strângeau hârtiile de sub bancă? Ce era rău că își făceau curat în clasă, dând cu mătura, ștergând praful? „Nu mai tratați copiii ca pe niște păpuși de porțelan. Pentru a crește niște personalități puternice, trebuie să învățăm copiii de la o vârstă fragedă să facă față problemelor!” (David Eberhard – psihiatru) Adulții, părinții se fac luntre și punte ca celor mici, elevilor, să le fie cald și bine. Să nu cumva să fie deranjați de vreo cerință care-i pune la treabă.
Rolul fundamental al educației este să pregătească copiii, școlarii pentru viitor, „să învețe azi ce au nevoie să știe ca să poată performa mâine!” Să urmărim dezvoltarea gândirii, capacității de a gândi și de a pune întrebări, să dezvoltăm creativitatea și inovația, să educăm abilități, lucruri mai importante decât accentul pus pe informație (boală de care suferă sistemul nostru de învățământ, de care noi toți suntem vinovați).
Educația viitorului nu este despre informație ci „despre dezvoltare personală, flexibilitate și adaptabilitate crescută”, iar viitorul educației „este despre elev nu despre profesor”.
Profesor Dumitru Nica,
Slatina
