AcasăEducațieSalve Magister! Factorii succeselor la învățătură…

Salve Magister! Factorii succeselor la învățătură…

De multe ori avem ocazia să auzim:  „nu se mai învață deloc”, „elevii nu mai au motivație pentru învățătură”, „elevul X, care până acum învăța ceva, acum nu o mai face” etc.

Dacă întrebăm „de ce se întâmplă așa?”, avem surpriza ca răspunsurile să fie destul de diferite.  Dacă răspunsul vine de la un cadru didactic, vinovați sunt elevii: „sunt leneși”, „unii nu sunt atenți la ore”, „nu sunt destul de perseverenți”, „mulți chiulesc de la ore”, „unii nu sunt dotați pentru a obține succese școlare” etc.

Dacă în această direcție sunt întrebați directorii unităților de învățământ sau inspectorii școlari, aceștia acuză nu numai elevii, ci pe educatori, auzind parcă: „ profesorul are o slabă pregătire profesională sau metodică”, „nu cunosc bine particularitățile  psiho-pedagogice  ale elevilor lor”, „nu are metode adecvate”, „nu dau atenția cuvenită pregătirii pentru fiecare lecție” etc.

Dacă stăm și gândim bine, dreptate au și unii și alții, dar numai parțial. Aceasta pentru că, la realizarea succeselor la învățătură își aduc contribuția o mulțime de factori, pe care îi putem sintetiza în felul următor:

dumitru nica salve magister 683
Prof. Dumitru Nica

1. Factori interni (sau psihologici), dintre care amintim pe cei de natură intelectuală: reprezentările, memoria, gândirea, atenția și spiritul de observație.  Dar, să nu uităm că nivelul și calitățile acestora sunt rezultatul muncii educative susținute, logic desfășurate de fiecare cadru didactic.

Se cunosc cazuri de elevi  care nu se pot concentra la ore, care nu au o gândire coerentă, care deși sunt în clasele de liceu memorează mecanic, nu sunt în stare decât să „asculte”, nu pot să dialogheze.  Pentru aceste neajunsuri  constatate la o mulțime de elevi, vinovați nu sunt numai ei, ci și alții: părinții, cadrele didactice, alți factori educaționali.

Nu trebuie trasă concluzia că factorii intelectuali sunt singurii responsabili de succese școlare. Se cunosc destule cazuri în care elevii cu modeste calități intelectuale  au reușit să obțină rezultate foarte bune la examene (evaluare, bacalaureat etc.) datorită unor alte calități ca: interes deosebit pentru acest eveniment, un program judicios de lucru într-o anumită perioadă, disciplină în muncă (dar în salturi), o oarecare metodă în studiu etc. Se trage o concluzie: capacitatea de învățare este principalul factor intern de succes, fiind și o calitate complexă a elevului.  Aceasta  ia naștere și se dezvoltă pe calitatea sistemului nervos, pe sănătatea biologică a elevului și este determinată de cadrele didactice, în primul rând, pe diferite trepte de instruire.

2. Factori externi, care se împart în pedagogici și extra-pedagogici  (extrașcolari). În rândul celor extra-pedagogici putem aminti:  prietenii elevului,  atitudinea părinților față de școală în general și față de învățătură în special (cât rău aduce un părinte copilului său, când, în loc să-i vorbească frumos, să-i răspundă civilizat, îl auzi exprimându-se: „ia mai scutește-mă cu școala ta” etc.),  atmosfera din familie (în această direcție, activitatea educativă, activitatea cu părinții trebuie să-și găsească alt mod de desfășurare, pentru că se pare că este lăsată de o parte chiar de școală, chiar uitată).

Din constatările făcute de-a lungul timpului putem spune că esențiali  în obținerea succeselor la învățătură sunt factorii pedagogici, adică: curriculumul național (planurile de învățământ, programele școlare, manualele alternative),  regimul școlar introdus, dar mai ales calitatea muncii cadrelor didactice și – în primul rând – lecțiile.

Astăzi, (oare se mai gândește cineva la Reforma învățământului preuniversitar) putem spune că planurile de învățământ, programele, manualele (în mare parte) corespund calitativ formării omului de mâine, atât intelectual  cât și profesional, că asigură fiecărui cadru didactic „materia” din care să-și construiască întregul conținut al învățământului, care să influențeze succesul  la învățătură. Dacă despre calitatea planurilor, programelor, manualelor am putea spune că este corespunzătoare, nu același lucru putem afirma despre cantitatea cunoștințelor, informațiilor cuprinse în ele. Supraîncărcarea acestora (un elev de liceu are, spre exemplu, 30-33 ore pe săptămână prin planul de învățământ iar programele și manualele, la unele discipline, parcă se întrec în a supraîncărca pe elevi) face dificilă atât munca profesorului sau învățătorului,  dar și pe cea a elevului, gândindu-mă îndeosebi la asimilarea cunoștințelor într-un anumit ritm. Acestea influențează deci succesele școlare. Este de datoria cadrelor didactice să conceapă, împreună cu familia, un regim rațional de învățare, timp în care elevul să poată să se recreeze, să se odihnească, să se joace, să facă sport, să refacă organismul. Dar când să mai găsească timp, după cele 6-7 ore de școală și alte 4-7 ore de învățat? Aici, școala și familia să insiste în „aerisirea” programului zilnic.

M-am bucurat mult când am văzut că Ministerul Educației a emis un ordin privind temele pentru acasă. Este bine. Dar foarte puțin.  Aplecați-vă  Domnule Ministru asupra celor spuse mai sus: planul cadru, programele, manualele. Temele sunt o mică parte din activitatea elevului.

Multe din neajunsurile semnalate mai sus pot fi înlăturate și remediate acolo unde există cadre didactice temeinic pregătite din punct de vedere profesional, pedagogic și  psihologic, adică un „profesor bun”. Ce înseamnă „profesor bun”?  Este profesorul care are unele calități, printre care amintesc: îi place să predea, tratează elevii în mod egal, le spune copiilor cum se descurcă, este încurajator, stârnește interesul pentru materia lui, ascultă opiniile elevilor săi, este îngăduitor cu elevii care au probleme, acordă timp pentru explicații etc.

Un astfel de „profesor bun” face ca „predarea să fie de bună calitate” și cu siguranță va găsi soluții ameliorative pentru o programă supraîncărcată sau pentru un manual defectuos întocmit. În fond, programele și manualele nu sunt decât niște instrumente în mâna cadrului didactic, iar un „profesor bun” le va folosi cu pricepere, cu deplin succes în activitatea de predare – învățare – evaluare  și va ști să „dea fiecăruia ce i se cuvine” și „cât i se cuvine”, va ști ce și cât să ceară de la fiecare.

Un „profesor bun” stăpânește capitolul important al pedagogiei „metode de predareînvățare – evaluare”, făcând din el un punct central al didacticii. Dar, este bine cunoscut faptul că aceeași metodă la un profesor priceput dă rezultate foarte bune, iar altul, slab pregătit, determină o nereușită.

Se impune cu necesitate, pentru a putea realiza obiectivele reformei învățământului  preuniversitar, (mai există o astfel de Reformă?)  ca fiecare cadru didactic să stăpânească bine acești factori  ai succesului la învățătură (care sunt și ai insuccesului școlar), să cunoască profund:  conținutul specialității, instrumentele de lucru (căi, metode, mijloace) și particularitățile psiho-pedagogice ale elevilor săi. Dacă unul dintre  trei domenii este deficitar, succesele muncii educatorului respectiv și ale elevilor săi sunt diminuate.

Trebuie să reținem că nimeni nu va putea remarca succesele sau insuccesele unor elevi fără să meargă la principalul autor moral al acestora – profesorul.

Prof. Dumitru Nica

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments