Motto: „Matematica nu se învață pentru aplicațiile sale, ci pentru modul în care modelează gândirea!”
Radu Gologan, matematician
După doi ani școlari în care organizarea și desfășurarea concursurilor și olimpiadelor școlare au fost suspendate, cu toții ne-am fi așteptat ca această „revenire la normalitate” să se facă într-un mod profesionist. Dar, parcă au uitat toți rolul acestora, ca și de faptul că sunt competiții școlare pe discipline de studiu, domenii de pregătire, care au ca obiectiv general stimularea elevilor cu performanțe școlare înalte sau care au interes și aptitudini deosebite în domeniul științific, tehnico-aplicativ, cultural artistic, civic și în cel sportiv. Olimpiadele și concursurile școlare promovează valorile culturale și etice fundamentale, spiritul de fair-play, competitivitatea și comunicarea interpersonală.
Este unanim recunoscut că rezultatele la olimpiade măsoară performanța școlară a elevului și pe cea pedagogică a profesorului. Dar nu ne-am pus niciodată întrebarea: care profesor? Dacă ne gândim bine, meritul obținerii unor rezultate de excepție revine în cea mai mare parte elevului, apoi familiei și numai 10-15% revine profesorului. Dar care profesor? Pe care întâmplător îl are la clasă? Pe care întâmplător îl are la Centrul de Excelență?(dacă frecventează și aici). Consider că acest merit trebuie atribuit tuturor celor care l-au pregătit: de la învățător, până la actualul profesor.
Prea mult s-a absolutizat meritul profesorului care are un olimpic, chiar internațional! Există profesori care au sacrificat clasa pentru a avea un olimpic, alții care aleargă după copii din gimnaziu-foarte buni- să-i aibă în clasa lor, doar-doar vor obține un „național” sau „internațional”. Acest „noroc” îl au doar cei care predau la licee de elită. Dar cu ce este vinovat un tânăr absolvent de facultate, care s-a titularizat la un liceu agricol sau la construcții? Nu am auzit că a fost premiat un profesor de la un astfel de liceu, care a reușit să aducă toți elevii la o medie corespunzătoare promovării. Sunt astfel de profesori care au muncit mult mai mult decât cel care are un premiat, chiar la națională.
Într-o discuție, purtată în vara anului 2022, cu un elev din cls. a VIII-a, a unei școli de elită, întrebându-l cum stă cu pregătirea în vederea Evaluării Naționale mi-a răspuns ferm: „Rău, pentru că domnul profesor de matematică a ales cinci copii foarte buni, lucrează numai cu ei, iar noi ne uităm, fără să înțelegem ceva”. Chiar și Ministerul de resort și autoritățile județene și locale greșesc atunci când dau premii-elevului o 100 de lei și profesorului, cinci sute. Se acordă salarii de merit sau gradații de merit. De aici apar discuții interminabile în colectivele didactice, nereguli făcute în timpul corectării, evaluări dubioase, aprecieri false din partea „șefilor” (indiferent de pe ce treaptă), nemulțumiri ale părinților și multe altele (despre care s-a scris mereu în presa de specialitate, în cea centrală sau locală), pe care le-am uitat în perioada pandemiei, pentru că au apărut, pe lângă acestea, altele – cele administrative.
La toate acestea adăugăm și faptul că se cheltuie enorm de mult, mai ales acum, când trebuie să drămuim fiecare leu, atât la etapa pe localitate și județeană, dar mai ales la cea națională. Se reflectă costurile materiale, cheltuielile făcute la diferite etape, în eficiența însușirii cunoștințelor, în perfecționarea procesului de predare-învățare-evaluare? Oare nu trebuie să gândim un alt mod de perfecționare al organizării și desfășurării olimpiadelor? Acum, când ne aflăm în fața etapelor pe școală și localitate, cred că este necesar să reanalizăm toate problemele care privesc organizarea olimpiadelor școlare, să găsim cele mai eficiente măsuri.
Iată câteva propuneri:
* Se știe că Ministerul Educației răspunde, prin Direcția Generală de Învățământ Preuniversitar de organizarea etapelor naționale ale olimpiadelor școlare,apoi răspund Inspectoratele Școlare Județene – gazde. Fiecare să răspundă de ce nu se achită de responsabilități, să nu arunce vina unii pe alții.
* Inspectoratele județene să fie mai responsabile în organizarea și desfășurarea etapelor locale și județene, îndeosebi în ceea ce privește alcătuirea subiectelor propuse, prin exigență în evaluarea lucrărilor și alcătuirea clasamentelor.
* Subiecte unice pe județ la etapa locală, subiecte unice pe țară – cel puțin pentru învățământul liceal – la etapa județeană.
* Începând cu etapa județeană să se aplice, pentru toate disciplinele școlare, „O evaluare neutră” așa cum am văzut că a aplicat Olimpiada de limba germană. Sigur că, dacă ne așezăm la masă, îi putem aduce îmbunătățiri, dar cu siguranță elimină neajunsurile enunțate mai sus.
* Centrele de Excelență să-și dovedească eficiența, să demonstreze că au fost înființate pentru a „descoperi” elevii predispuși la prformanță. Să nu cheltuim de geaba cu acestea.
* Numărul elevilor participanți la etapa națională, să fie redus drastic, cel mult, unul de clasă, nu așa cum se întâmplă acum, umflăm notele ca să avem doi-trei reprezentanți de clasă, iar aceștia vin, cu 5-6 puncte, de la etapa finală.
* La etapa națională, să nu se mai acorde atâtea premii (50 de premii pe fiecare clasă, medalii de aur, argint, bronz, mențiuni de toate felurile, premii speciale etc.) ci trei premii I, II, III și trei mențiuni, asigurându-se astfel fonduri mai mari pentru aceștia.
* În urma desfășurării olimpiadelor, bine ar fi să fie premiați numai elevii cu rezultate deosebite, nu și profesorii, pentru că aceștia sunt plătiți pentru munca depusă, chiar și cei de la Centrele de Excelență, apoi primesc salarii de merit, gradații etc. Uneori vezi la premiere, un elev și pe lângă el doi-trei profesori care sunt premiați.
* Ce bine era dacă, de ziua Educației, se organiza o Consfătuire a cadrelor didactice, unde se putea face premierea profesorilor cu olimpici, dar și profesorii pensionari ai anului 2022, precum și foști profesori care și-au adus o contribuție substanțială la perfecționarea procesului de predare-învățare-evaluare, chiar dacă au ieșit de mult la pensie etc. Aici se puteau evidenția și profesorii cu rezultate deosebite, care lucrează în școli „ne elite”. Oare Inspectoratele școlare au o astfel de evidență?
* Trebuie să se schimbe optica în ceea ce privește finanțarea și să se aloce fondurile corespunzătoare atât pentru premii, cât mai ales, pentru desfășurarea normală a tuturor probelor. Numai așa și selecția va fi reală și corectă.
Desfășurându-se astfel olimpiadele școlare, dispare supraîncărcarea elevilor, crește preocuparea colectivelor didactice pentru o pregătire minuțioasă a tuturor elevilor, în primul rând, și a celor dotați, în al doilea rând.
Profesor Dumitru Nica,
Slatina
